Adrian Nastase si-a luat revansa. Intr-un timp record, a incropit cu PSD si PUR, bazandu-se si pe reprezentantii din Camera ai minoritatilor nationale, o majoritate parlamentara. Ba a mai si facut avansuri Aliantei, prin intermediul lui Dan Voiculescu, de a se inscrie in noul club al puterii. Guvernul propus de el are sanse reale de a fi validat.
Si daca se va intampla acest lucru, atunci noul executiv va fi extrem de vulnerabil. El nu va putea sa-si treaca prin Parlament nici o lege organica, iar in ceea ce priveste legile ordinare va fi extrem de greu sa obtina voturile necesare, in conditiile in care unii parlamentari se imbolnavesc, altii chiulesc, altii tradeaza, iar altii sunt in misiuni peste hotare.
Negocierile facute, evident sub santaj, au condus, asa cum intuisem, la creionarea unui executiv extrem de stufos si la o impartire algoritmica a puterii, bazata mai degraba pe o logica a politicii de ciolan, decat pe cea dictata de interesul pentru o buna gestionare a tarii. Va fi, cum am mai spus, un guvern de trei parale.
Cu toate acestea, ramane valabila si afirmatia ca, sub aspect simbolic cel putin, Adrian Nastase si-a luat revansa si, in plina euforie generala a liderilor Aliantei DA, a stiut sa negocieze o majoritate, in timp ce oamenii lui Basescu au fost anesteziati cu mesaje ambigue, daca nu cumva chiar false, transmise din directia UDMR si PUR.
Dar chiar va fi viitorul guvern al Romaniei cel proiectat de Nastase? Eu cred ca nu.
Dincolo, in tabara infierbantata de succes a Aliantei DA, dupa prelungirea excesiva a momentului electoral, urmeaza identificarea, de catre Traian Basescu, a unei solutii pe care sa i-o contrapuna lui Nastase.
La fel cum varfurile PSD sunt, in acest moment, prizoniere ale protocolului semnat cu UDMR si PUR, si Alianta este prizoniera a intelegerilor anterioare victoriei lui Basescu in cel de-al doilea tur de scrutin. Este si motivul pentru care acesta o tine gaia-matu cu ideea ca Tariceanu va fi prim-ministru. Cuvantul dat e cuvant dat si numai prin forta majora ar mai putea fi luat inapoi.
Asa ca Basescu se va preface ca se consulta cu liderii partidelor, dupa care, ghici ciuperca ce-i, il va nominaliza pe viitorul premier. In persoana lui Tariceanu. Dar in Parlament nu pot exista, oricat ar vrea Basescu, doua majoritati. Iar singura majoritate e cea facuta in mare viteza de Nastase. Prin urmare, Tariceanu va prezenta o formula de guvern minoritar. De doua parale.
Cand se va prezenta cu ea in Parlament, majoritatea va avea de ales. Daca este iresponsabila si total indiferenta la ceea ce inseamna interesul national, atunci guvernul va fi validat, urmand ca, in viitor, sa devina obiectul bataii de joc nu numai a opozitiei, ci si a presei si a opiniei publice interne si externe. Pentru ca un asemenea guvern nu ar putea face nimic. Absolut nimic.
Ar fierbe, pur si simplu, in suc propriu. Si, relativ repede, s-ar prabusi. Dimpotriva. Daca majoritatea din Parlament este constienta de responsabilitatile pe care le are, atunci nu va valida acest guvern. In aceasta eventualitate, Basescu, in calitate de sef al statului, are doua mari posibilitati.
Fie forteaza anticipatele, insistand inca o data pe aceeasi nefericita formula - ceea ce ar fi un dezastru si pentru tara si pentru Alianta DA - fie recunoaste faptul ca nu numai Geoana pentru PSD, ci si Tariceanu pentru Alianta a fost un premier de rezerva si atata tot. Aceasta a doua ipoteza poate genera cea mai rationala solutie care poate exista in raport cu rezultatul alegerilor.
Majoritatea construita de PSD a fost, asadar, ignorata de presedinte. PSD nu mai este, din acel moment, prizonierul absolut al intelegerilor cu UDMR si PUR. Este, cumva, cu mainile mai putin legate. Dincolo, la Alianta, odata respinsa de catre altii formula cu Tariceanu, liderii sunt indreptatiti sa identifice o noua solutie. Impreuna chiar cu Tariceanu.
Iar aceasta solutie nu poate fi alta decat o oferta facuta PSD de a guverna impreuna. In aceasta varianta, primul ministru ar trebui, in mod obligatoriu, sa fie un tehnocrat, iar cea mai convenabila solutie pentru ambele tabere si cea mai profitabila pentru Romania ar fi nominalizarea lui Mugur Isarescu. Atat PSD, cat si Alianta DA ar putea nominaliza cate un vice prim-ministru.
Cu exceptia lui Isarescu, guvernul ar fi politic, alcatuit din personalitati ale ambelor formatiuni, de preferinta agreate si de unii si de altii. Un asemenea executiv ar avea o puternica sustinere si ar putea functiona in bune conditii timp de trei ani, divortul producandu-se inaintea urmatoarelor alegeri.
Iar in opozitie ar ramane UDMR, PUR, PRM si viitorul partid popular parlamentar care se coace in aceste zile.
Nu cumva paternitatea ideii calatoriei in trei la Bruxelles nu-i apartine lui Iliescu, ci oficialilor europeni? Interesant de stiut ce vor discuta Iliescu, Basescu si Nastase in avion. La intoarcere.
