Guvernul Nastase va pleca in curind intr-o directie necunoscuta, insa facturile pe care statul roman le are de platit de pe urma guvernarii PSD ramin si ramin precum niste bolovani agatati de gitul bugetului de stat.

Doua firme straine, Noble Ventures si EDF, au venit in Romania si-au cerut profit si apa, insa PSD a cerut si el niste profit de la ele, ca apa avea deja si apa se afla, sub forma de gheata, in pahare transparente de whisky.

Din confruntarea investitorilor cu PSD nu a cistigat nimeni, insa de pierdut a pierdut doar statul, fiindca statul are toate sansele sa piarda atunci cind PSD isi pune in cap sa cistige. E vorba, desigur, de bani, de foarte multi bani, mai exact de 543 milioane de dolari, o suma pe care nici macar Nastase nu a reusit, poate, sa o stringa in patru ani de guvernare.

La aceasta suma se ridica daunele pe care Noble Ventures si EDF le solicita in instanta. Si nu e vorba despre vreo instanta din Romania, ci despre ICSID, Curtea de Arbitraj de pe linga Banca Mondiala, al carei sediu se afla la Washington. Pentru lez-business, Noble Ventures a solicitat statului roman 343 milioane de dolari, iar EDF tocmai se pregateste sa ceara daune de 200 milioane.

Procesul Noble Ventures vs. Romania se afla deja pe rol la ICSID. In perioada 4-9 octombrie a.c., la Washington, au avut loc audieri. Fiecare dintre parti a venit cu cite o armata de avocati si martori. Ovidiu Musetescu, fost sef al Privatizarii a venit, in calitate de martor, cu amanta, mai exact, cu consiliera personala, poate prea personala, pe nume Ioana Pantazescu.

Cei trei arbitri internationali au ascultat cu atentie declaratiile celor doua tabere. Partea romana a trebuit sa explice pe ce s-a bazat atunci cind, in 2001, a (re)nationalizat pur si simplu Combinatul Siderurgic Resita, cu proprietari american, privatizat de FPS-ul lui Radu Sarbu in iunie 2000.

Noble Ventures a trebuit sa dea explicatii de ce nu si-a indeplinit obligatiile contractuale si asa mai departe. Reparatiile cerute de americani se ridica la 343 milioane de dolari, ceea ce e nu e de colo nici macar pentru un stat corupt, asa cum este cel condus inca de Nastase S.A.. Sentinta se va da in februarie 2005 si, mai mult ca sigur, statul roman va fi condamnat.

O singura necunoscuta mai ramine in aceasta ecuatie a privatizarii nationalizate: suma pe care statul o va plati. Specialistii spun ca este foarte probabil ca aceasta sa fie undeva intre 50 si 100 de milioane de Euro.

Adrian Nastase era ministru de Externe in 1992, cind si-a pus semnatura pe Tratatul bilateral romano-american de protejare a investitiilor. |n 2001, cind era deja prim-ministru, Adrian Nastase aproape ca uitase cum arata propria semnatura. De fapt, nu uitase, dar ii convenea sa se poarte astfel, ca si cum ar fi uitat cum il cheama, cu o privatizare facuta de regimul trecut.

Cel care vinduse CS Resita fusese FPS-ul lui Radu Sarbu, iar pentru PSD ar fi fost ingrozitor ca aceasta privatizare sa fie una reusita. |n contractul dintre FPS si Noble Ventures a existat o clauza privind reesalonarea datoriilor CSR catre creditori/furnizori si americanii conditionasera viitoarele investitii pe care le-ar fi facut de acordarea acestor reesalonari.

Aceste reesalonari nu au mai avut loc niciodata pentru americani. Mai mult decit atit, statul pesedist roman a hotarit, in 2001, transformarea datoriilor in actiuni, fara ca proprietarul american sa aiba vreun drept de preferinta in cumpararea acestora. Asa s-a scris nationalizarea CS Resita, spre bucuria sindicalistilor care au iesit in strada, strigind: „Olé, olé, americanii nu mai e!“.

Guvernul Nastase a inteles abia in 2004, intr-un an mult mai electoral decit altii, ca dificila situatie a Combinatului Siderurgic Resita este una extraordinara si de mare impact pentru alegerile din noiembrie. {i ce faci, ca guvern, atunci cind ai o mare problema? Dai o lege, bineinteles, mai exact o ordonanta de urgenta.

Ordonanta nr. 16/2004 este numele acestei cenusarese de urgenta cu accent rusesc. Pentru rusii de la Holding TMK a fost o problema, probabil, sa cumpere CSR pentru numai 1 Euro, de vreme ce rusii arareori umbla cu maruntisuri la ei. Pentru Guvernul Nastase, insa, Ordonanta 16/2004 sigur este o problema cu multe probleme. Sa le numaram, asadar!

Art.2 zice ca in pretul de 1 Euro se vind: I. actiunile detinute initial de stat (si care au format obiectul contractului de privatizare cu Nobel Ventures); II. actiunile emise in baza OUG 172/2001 (act normativ emis special pentru NV care, cu acea ocazie, a fost recunoscuta la investitor strategic) si HG 1280/2001;

III. actiunile emise prin includerea in capitalul social a terenurilor – scuzati expresia! – aferente capacitatilor de productie. La Art.3, noul investitor beneficiaza direct de scutirea de la plata, si nu de esalonare cu perioada de gratie, atit pentru sumele principale datorate, cit si pentru penalitati si majorari de intirziere.

La Art. 4-7, guvernul baga pumnul in gura entitatilor care aveau datorii comerciale private de recuperat de la CSR, dispunind conversia creantelor in actiuni, actiuni care urmeaza a fi transferate la un pret ce urmeaza a fi negociat (un pret mult mai mic decit valoarea nominala a creantelor).

Art.11 aproba contractul de privatizare prin derogare de la legislatia privatizarii. Art. 12 suspenda toate actiunile si executarile silite impotriva CSR fara sa faca distinctie intre creditorii bugetari si cei privati.

Art.15 abroga pe sest dreptul de preemptiune al Noble Ventures asupra actiunilor emise in baza OUG 172/2001, ceea ce reprezinta o violare a dreptului de proprietate, deoarece guvernul nu putea dispune de dreptul acordat lui NV decit cu acordul americanilor de la NV.

Pe 15 iunie a.c., casa internationala de avocatura Appleton & Associates, consilier juridic al lui Henrique Weil, cetatean german si israelian, patron al firmei EDF, i-a trimis lui Adrian Nastase o scrisoare in care il invita sa incerce sa rezolve pe cale amiabila diferendul dintre EDF si statul roman.

Termenul in care Nastase ar fi putut da un raspuns expira pe 15 decembrie, adica exact in momentele cind s-ar putea sa cititi aceste rinduri. Arogant si european cum il stim, Nastase n-a catadicsit sa dea vreun raspuns – nici favorabil, nici nefavorabil.

Surse cu mai multe rinduri de urechi beton ne-au declarat ca, in aceasta situatie, procesul dintre EDF si statul roman este inevitabil si el se va derula tot la Curtea de Arbitraj International de la Washington.

In scrisoarea catre Nastase, Appleton & Associates il informeaza pe premier despre diferendul dintre EDF si statul roman, reamintindu-i arogantului existenta Art. 11 din Tratatul bilateral dintre Romania si Republica Federala Germania, dar si Art. 7 al Tratatului bilateral dintre Romania si Israel, ambele incalcate.

In urma cu doi ani, Academia Catavencu v-a relatat pe larg cazul EDF si o scurta recapitulare va va ajuta sa intelegeti mai bine de ce Romania lor este tirita pe banii nostri prin tot felul de procese. EDF a intrat pe piata din Romania in 1992.

ASRO, prima societate mixta infiintata de EDF impreuna cu Aerportul International Bucuresti Otopeni s-a ocupat cu administarea magazinelor duty-free din aeroportul Otopeni. In 1996, EDF si SC Tarom SA infiinteaza societatea SKY care furniza servicii duty-free pe zborurile internationale ale Tarom.

Sarim peste episodul Dorin Marian-Dragos Constantinescu-GFS-Petrovici-Bittner-ETC, cetateni care in '98-'99 au pus ochii pe magazinele duty-free, si ajungem rapid in anul 2002 cind, intr-un interviu acordat unei publicatii straine, H. Weil povesteste urmatoarea intimplare:

„Anul trecut, seful de cabinet al primului-ministru, un domn pe nume Sorin Tesu m-a sunat la Londra si mi-a cerut sa vin urgent pentru a ne intilni in Bucuresti deoarece are un mesaj important din partea primului-ministru. Sluga obedienta cum sint, in ziua urmatoare eram in avion si m-am dus direct la biroul lui.

El m-a repezit si mi-a soptit sa astept telefonul lui in hol la Hotel Hilton. Asa ca am ajuns acolo, am fost sunat si el mi-a cerut sa ne intilnim in parcarea hotelului.

El mi-a zis atunci: «Acum eu nu pot sa spun cu exactitate daca primul-ministru este seful meu, insa seful meu mi-a cerut sa vin aici si atita vreme cit eu primesc 2,5 milioane de dolari, vom considera ca va putem permite sa va continuati activitatea (…)».“

Weil a refuzat propunerea, asa ca afacerile i-au fost date afara din tara. La aceasta actiune au mai pus umarul si Miron Mitrea, si Rodica Odobescu, sefa Tarom si cumnata lui Nastase.

In aceste doua cazuri, Noble Ventures si EDF, Romania lor a incalcat scurt trei tratate bilaterale: cu SUA, Germania si Israel. Or asta se plateste! Fondul Monetar International cunoaste foarte bine aceste cazuri, de aceea i-a si cerut Guvernului Nastase sa mentioneze clar din ce cont se vor plati aceste daune.

Cererea FMI este cu atit mai imperioasa cu cit este prima oara cind statul roman va trebui sa plateasca acest gen de daune. Deocamdate, guvernul stie doar din ce cont va plati cele 12 milioane de dolari, onorariul avocatilor (Musat & Asociatii, respectiv White & Case) angajati sa apere Romania in procesul cu Noble. Restul, Basescu & Alianta cu mila!

Biroul de Investigatii