Din tot filmul de caricaturi animate rulat luni seara in Parlament, o secventa merita decupata si inramata separat. Figura cenusie, de hamster iesit supravietuitor din laboratorul de experiente, a lui Nicolae Vacaroiu. Cocotat in varful piramidei lambrisate, supraveghea usor plictisit toata sala, de-a dreapta lui Adrian Nastase devenit intre timp inferior lui in rang, dupa Constitutie.

Imaginea lui Vacaroiu reales presedinte al Senatului pentru inca 4 ani e emblematica pentru esecul oricarei reforme politice in Romania.

Dincolo de jocurile meschine de culise, de aranjamentele interesate ale PSD cu PRM si PUR, de violarea ostentativa a confidentialitatii votului in cele doua Camere, partidul lui Nastase-Iliescu a dat masura antimodernismului sau prin nominalizarea unui astfel de personaj sinistru. Macar pentru un minim retus de imagine, PSD ar fi putut gasi pe altcineva, care oricum s-ar fi ales presedinte.

Asa, senzatia de timp intepenit in negura anilor '90 este imposibil de inlaturat. E drept ca si Alianta l-a contrapropus pe Radu Berceanu, caruia inca ii zdranganesc in urma canistrele inscriptionate SUNOIL, ceea ce a taiat chiar si elanul unor peremisti, umanisti sau chiar pesedisti mai luminati sau mai scarbiti.

Cele doua sedinte de luni ale Camerei Deputatilor si Senatului plus finalul sedintei comune si presupus solemne a intregului Parlament au prefigurat un lung sir de crize politice.

Boicotul stangaci al Aliantei, pozitia ezitanta a UDMR, cardasia pesedisto-peremista, rolul de instigator al senatorului Iliescu, ironiile politice ale deputatului sef Nastase, tipetele impertinente ale bufonului zaharisit C.V.Tudor si lipsa de control a presedintelui necopt Basescu sunt semne rele pentru anul politic ce vine.

A fost doar uvertura unui spectacol dezagreabil, la care vom fi obligati sa asistam. Despre cat de dispus este la o coabitare presedintele Traian Basescu ne-am lamurit ieri. Consultarile cu partidele politice, comprimate chiar si sub limita formalismului, au demonstrat ca echidistanta e o obligatie la fel de facultativa pentru actualul sef al statului ca si pentru predecesorul sau.

Dorinta marturisita de a forta alegerile anticipate, daca planul sau de inscaunare a premierului Tariceanu nu va fi implinit, pare atat de adanc insurubata in cap incat pana si cei mai fermi admiratori ai jocului sau la cacealma incep sa creada ca poate totusi nu e doar o manevra de intimidat UDMR si PUR.

Pe fondul echilibrului blocant din Legislativ, sub amenintarea torpilelor ce vor fi lansate din toate directiile in triunghiul Palatul Cotroceni - Palatul Parlamentului - Palatul Victoria e posibil ca sustinatorii alegerilor anticipate sa se trezeasca foarte curand ca nu vor mai avea alegatori pe care sa-i cheme la urne.

Unii s-au grabit sa afirme ca alegerea celor doi pesedisti - Nastase si Vacaroiu - in fruntea Camerelor ii va face viata grea sefului statului. Bucurie pripita. Presedintii celor doua foruri legislative n-au aproape nici o putere in relatia cu titularul de la Cotroceni. Ceea ce conteaza cu adevarat este majoritatea din fiecare Camera.

Pe de-o parte, exponentii acesteia vor domina Birourile Permanente si vor decide ce legi intra sau ies de pe ordinea de zi, ce proiecte pot urma procedura de urgenta, ce motiuni sunt sau nu regulamentare si cum se impart timpii la microfon.

Pe de alta parte, gruparea de partide care va reusi sa adune mai multi parlamentari isi va impune vointa legislativa asupra tuturor actelor normative ce vor trece prin Senat si Camera Deputatilor. Abia daca aceasta majoritate nu va fi pe placul presedintelui Basescu vor incepe problemele.

Seful statului are in mana o arma pe cat de eleganta pe atat de ascutita: stiloul de aur cu care poate promulga sau retrimite Parlamentului legile care nu-i convin. Asta ar impinge Legislativul la un blocaj cumplit, in care, pe langa trandaveala incurabila a deputatilor si senatorilor, s-ar mai consuma timp si cu rediscutarea actelor normative trimise colet de la Cotroceni.

Ne-am gasi din nou in situatia de la Capitala, in care primarul general isi punea contre zilnice cu miniparlamentul Bucurestiului. Acum, in loc de atacul la tribunal, in contencios, va uza de prerogativa promulgarii, iar majoritatea ostila ii va putea forta mana, obligandu-l sa semneze in cele din urma legea controversata prin readoptarea ei in forma initiala.

Si atunci, in locul gropilor despicate in asfaltul Capitalei, vom troncani cu totii in hartoapele drumului spre integrare.