Nu putem evita paralela. Si asta, pur si simplu, pentru ca avem de-a face cu doua victorii electorale pe muchie de cutit. Aproape in acelasi timp. Si in tari vecine. Exista, totusi, mai multe deosebiri decat similitudini. Romania se afla de mai mult timp intr-un proces profund al reformelor. Si, tot de mai mult timp, este desprinsa din sfera de influenta a Moscovei. Si suntem membri NATO.

Iar in curand vom intra si in Uniunea Europeana. Cartea Kievului a fost infinit mai dramatica. De aceea, acolo se poate vorbi despre o victorie cu adevarat istorica.

"De 14 ani suntem independenti. Incepand de astazi, vom fi liberi", a spus Viktor Iuscenko, castigatorul alegerilor prezidentiale din Ucraina. Cuvinte minunate despre ceea ce inseamna cu adevarat marea speranta in tara vecina. Si, de acum incolo, prietena. Intrucat noul sef al statului ucrainean a declarat raspicat intentia sa de a construi cu Romania si Polonia relatii privilegiate.

Miza alegerilor din Ucraina a fost uriasa. Asa se si explica de ce Moscova a intervenit extrem de activ pe parcursul campaniei electorale. Nu numai Putin a fost oaspetele Kievului, ci si reprezentanti de marca ai serviciilor secrete ruse. Dar aceasta carte s-a jucat si la Washington si la Bruxelles.

Daca Bush nu ar fi intervenit, protestatarii din Kiev ar fi avut soarta celor din Piata Universitatii anului 1990. Demonstratia lor fie ar fi fost inabusita in sange, cu ajutorul minerilor, fie ar fi fost lasata sa "moara in suc propriu", asa cum proorocisera FSN-istii in urma cu 15 ani, referitor la kilometrul 0 al libertatii noastre.

Poporul ucrainean a ales bine, chiar de la prima incercare, numai ca nu a fost suficient. Alegerile au fost furate, conform unei clasice retete KGB-iste. Si, atunci, a fost necesar ca oamenii sa iasa in strada. Dar nu a fost suficient. Decizia de reluare a alegerilor si de supraveghere stricta a desfasurarii lor a apartinut, in cele din urma, marilor puteri. Iar Moscova a cedat.

Pentru Putin, sansa de a face din Rusia un nou imperiu a ramas doar un vis frumos. Cheia de bolta a noului imperiu rus, care i-ar fi putut readuce acestui important stat rolul de putere mondiala, rivala Americii, era Ucraina. Fara Ucraina nu exista imperiu. Iar, daca Rusia nu se poate transforma in imperiu, poate deveni in timp un stat democratic, partener loial al SUA si al Uniunii Europene.

Si partener strategic al Romaniei. Sa ne intoarcem insa la Ucraina.

Exista toate sansele si suficiente garantii ca victoria lui Iuscenko va insemna democratizarea Ucrainei. Faptul ca democratiile occidentale au intervenit, cu atat de multa fermitate, pentru a sustine dorinta populatiei de schimbare este un prim semnal ca NATO s-ar putea extinde. Iar, mai tarziu, chiar Uniunea Europeana. Care este in acest context interesul Romaniei?

Pentru noi, evenimentele din Ucraina sunt de bun augur. Nu doar in sensul ca si alte zeci de milioane de oameni devin liberi. In timp, Ucraina poate fi pentru Romania un partener strategic. Un aliat. Si chiar o piata de desfacere. Experienta democratiei de la Bucuresti poate fi exportata la Kiev.

Daca imperiul rus s-ar fi refacut, atunci, la un moment dat, un nou zid al Berlinului ar fi fost ridicat pe continentul european. Si de asta data el ar fi putut fi plasat la granita noastra cu Ucraina. Cu toate consecintele care ar fi decurs. Si, evident, un grad ridicat de insecuritate, chiar daca Romania este membru NATO.

Nu trebuie sa facem un mare efort de imaginatie pentru a afla cam ce au simtit nemtii, din fosta Germanie Federala, timp de zeci de ani, separati de conationalii lor si de intreg estul Europei, printr-un zid. Care nu-i putea apara de rachete si de tancuri. In aceasta situatie ar fi putut ajunge Romania in absenta revolutiei de la Kiev.

Acum, nu ne mai ramane decat sa strangem mana care ne-a fost intinsa de Viktor Iuscenko. Pe agenda de lucru a noului sef al statului de la Bucuresti, Traian Basescu, una dintre prioritati va trebui sa fie construirea puntilor de parteneriat cu Ucraina. In locul cortinei de fier care ar fi cazut daca ar fi castigat candidatul Moscovei.

Avem o obligatie morala, insa si un interes vital strategic, de a face toate diligentele necesare pentru a pregati Ucraina, dar si pe partenerii nostri euro-atlantici, in asa fel incat sa poata fi declansat procesul de integrare a statului vecin atat in NATO, cat si in Uniunea Europeana.

Si, daca vom reusi, abia atunci vom putea spune ca a fost de bun augur culoarea portocalie purtata de vestitorii schimbarii de la Kiev si Bucuresti. Nici nu vreau sa ma gandesc ce i s-ar intampla lui Basescu daca ar rata aceasta oportunitate!