Un spectacol jenant si umilitor, avandu-i ca protagonisti fara voie pe automobilisti, se desfasoara in aceste zile in toata Romania. Ore intregi de asteptare la cozi care parca nu se mai sfarsesc, cu nervi si maldare de acte pe care ti le cere functionarul cu sarmaua in gat dupa sarbatori - toate acestea pentru a plati o taxa.

Pentru care fiecare sofer primeste o rovinieta care ii da dreptul de a circula legal pe soselele patriei. Guvernul Nastase a dezgropat, cu cateva zile inainte de a parasi definitiv Palatul Victoria, ceea ce injura de zor cand se afla in opozitie: taxa de utilizare a drumurilor publice, devenita celebra drept "taxa Basescu".

Ca acest lucru s-a "intamplat" dupa alegeri, nu mai are deja nici o importanta. Justificarea acestei masuri (gandita din 2002 si tinuta in sertar si modificata anul trecut) este, poate, de inteles: Romania are nevoie de autostrazi si drumuri bune care sa ne apropie cat de cat de Uniunea Europeana.

Dar este absolut inacceptabil modul in care statul intelege sa-i trateze pe soferi, dand nastere unor false probleme.

Cu ce au gresit acesti oameni de sunt umiliti ore intregi la cozi, pe timpul si pe banii lor, dupa ce au alergat sa-si pregateasca teancul de acte (care inseamna, de asemenea, timp pierdut si chiar spagi pentru a le fi eliberate mai repede) sa poata circula fara teama de a fi amendati? Ciudat este si comportamentul ministrului Transporturilor, Gheorghe Dobre, care se poarta de parca ar fi

aterizat ieri in Romania si nu stie despre ce e vorba. El s-a declarat "deranjat" de fenomenul cozilor, afirmand ca nu actualul guvern a organizat actiunea. "Trebuie sa vad de ce a fost nevoie de o astfel de taxa", le transmite ministrul celor care se omoara in aceste zile la cozi sa-si achizitioneze rovinieta. Poate ca, intr-adevar, sunt necesari bani in plus pentru drumuri.

Insa statul ar trebui sa se asigure macar ca poate colecta acesti bani fara a irosi timpul si fara a toca nervii contribuabililor. Populatia a fost instiintata cu doar doua saptamani inainte de data aplicarii taxei de drum. In plus, taxele au fost plasate in anexe stufoase si greu accesibile cetatenilor, concepute intr-o maniera complicata, incat sunt destul de dificil de inteles.

Soferii ar fi trebuit sa poata plati contravaloarea rovinietei oriunde: la administratiile financiare, la toate oficiile postale, atunci cand isi pun benzina in rezervor (la orice benzinarie), cand isi platesc impozitul pe masina sau pur si simplu taxa sa fie inclusa in pretul carburantilor.

Numai ca, la astfel de probleme, prima grija a functionarului roman obisnuit ca oamenii sa se roage de el chiar si atunci cand acestia platesc taxe se manifesta prin arhicunoscutul "Nu se poate!", rostit cu mandrie si cu satisfactia datoriei implinite. Poate ca nu doar modul de plata al taxei este marea buba a povestii, ci insusi faptul ca romanii sunt obligati sa o plateasca.

Fosta "taxa Basescu" a fost inclusa in acciza pentru carburanti, la cererea FMI, pe motiv ca existau prea multe fonduri extrabugetare a caror administrare era greu de controlat. Acciza a crescut si, cu fiecare litru de carburant platit, soferii contribuiau la fondul pentru dezvoltarea drumurilor. De atunci, acciza nu a mai scazut, dar s-a reintrodus rovinieta.

Desi oficialii romani sustin ca aceasta taxa face parte din procesul de armonizare cu politica UE, acest lucru nu este tocmai adevarat. In tari precum Italia, Spania, Franta, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Suedia sau Anglia, automobilistii nu platesc taxa de utilizare a drumurilor nationale, ci numai pentru accesul pe autostrazi.

Probabil ca autoritatile n-au avut de ales deoarece de pe urma utilizarii "cioturilor" de autostrada existente in prezent in Romania n-ar fi strans intr-un an nici macar banii necesari reparatiilor acestora. Si-atunci, este normal ca orice om de bun-simt sa simta ca, dupa ce ca i se percepe o taxa "cu cantec", statul nu numai ca ii vara mana in buzunar, dar ii rupe si hainele...