Inainte de 12 decembrie 2004, Traian Basescu si Alianta D.A. au fost prezenti la televiziune doar in campania electorala, si atunci numai in proportia stabilita de CNA.
In toti cei patru ani de pina atunci am avut de-a face, seara de seara, cu Guvernul Adrian Nastase, Premierul Adrian Nastase, Vinatorul Adrian Nastase, presedintele PSD Adrian Nastase, parintele iubitor Adrian Nastase, colectionarul Adrian Nastase, fermierul Adrian Nastase, aniversatul Adrian Nastase, sotul devotat Adrian Nastase, scriitorul Adrian Nastase si profesorul universitar Adrian
Nastase, cu sau fara doamna Dana Nastase.
Scriitorul, ginditorul si presedintele Ion Iliescu au lasat-o mai moale pentru ca, oricum, nu mai candidau. Nu mai vorbim de succesele extraordinare ale diplomatiei romanesti obtinute de Mircea Geoana sau de pasiunea pentru Rapid a cetateanului Mircea Geoana.
Si exemplele ar putea continua cu toata organigrama PSD-ului prezenta, cu motive care mai de care mai trase de par, prin emisiunile de tot felul. Romanii nu au aflat prea des de la televiziuni cine e Primarul General al Capitalei, eventual, numai cind se vorbea de gaurile din asfalt sau de circulatia strangulata din Bucuresti.
La Radio Romania Actualitati, in jurnalul de dimineata, era oprita orice difuzare a vocii lui Traian Basescu, pentru ca acea emisiune era preferata radioascultatorului Adrian Nastase. Si directorul Seuleanu stia ca vocea primarului general il indispunea pe premier care, desigur, nu putea sa-si inceapa ziua cu o ditamai indispozitia.
Chiar in campanie, la un moment dat, realizatorul Tuca Show l-a intors din drumul spre platou pe Traian Basescu, pe motiv ca nu ar fi fost echitabil sa apara fara cealalta oferta electorala, domnul Adrian Nastase, care nu a binevoit sa se deplaseze pina acolo.
Daca insa romanii trebuiau sa fie bine informati despre lupta anticoruptie, atunci, desigur, era prezentat, pe toate canalele, Traian Basescu, vinovat de distrugerea flotei. Intoarcerea armelor nu s-a facut brusc, nu a fost o simpla miscare, ci un proces. El a inceput pe 12 decembrie, o data cu exit-poll-ul de la ora 19.
00, si s-a incheiat glorios dupa trecerea Guvernului Tariceanu de votul Parlamentului.
De atunci s-au schimbat televiziunile. L-am vazut nu numai pe Traian Basescu, ci si pe mama sa, pe sotia si pe fiicele sale. Daca, pina atunci, candidatul Aliantei D.A. nu avea fata de presedinte, dupa 12 decembrie am auzit laude pentru stilul sau nonconformist, pentru naturaletea lui, pentru simplitatea discursului.
L-am vazut pe noul presedinte plimbindu-se cu tramvaiul, discutind, fara sepepisti, cu oamenii de rind, bind sampanie direct din sticla si petrecind Revelionul cu sotia si cu poporul, fara fast oficial, undeva la Predeal.
Premierul Tariceanu a fost prezentat si el ca un inovator care a tinut o intilnire a Executivului, cu tot cu familiile acestuia, undeva la munte, intr-un hotel, unde a vorbit cu personalul de serviciu si cu copiii acestuia.
Tot de la televiziunile care s-au intrecut in exclusivitati, am aflat ca, pentru a-si pastra aerul sobru, premierul cel nou a imprumutat o cravata de la unul dintre consilierii sai. Apoi, am avut imagini tot cu prim-ministrul Tariceanu care, pentru a nu face pe nebunul cu girofarurile, a preferat sa mearga cu trenul pe Valea Prahovei.
Exemplele sint multe, desi zilele alaturi de noua putere sint putine. Nu pot sa nu remarc totusi ca personajele ultimilor patru ani n-au mai fost prezente pe micul ecran.
Romania lui Nastase a fost nevoita sa priveasca numai si numai la Romania lui Basescu, ceea ce nu e echitabil. Singura data in care i-am mai putut vedea pe Iliescu si Nastase la televizor a fost pe 1 ianuarie, intr-un documentar de la Balul Academiei Catavencu, eveniment desfasurat inainte de alegeri.
Constat, in cele de mai sus, un pericol serios, vorba filmului Casablanca: acesta ar putea fi inceputul unei frumoase slugarnicii. Dar nu pot sa nu vad partea plina a paharului: au si tradatorii rolul lor pozitiv. Fara ei, schimbarile s-ar face mai greu!
