de Cornel Codita

Stiluri si oameni

de Cornel Codita     Bursa
Vineri, 7 ianuarie 2005, 0:00


Viata politica romaneasca este la ora schimbarii de stil. Si de oameni. Nu neaparat peste tot, dar, pe ici pe colo, prin partile esentiale ale administratiei la nivel inalt, pare sa se intimple ceva.

La originea miscarilor aducatoare de aer proaspat este noul Presedinte al Romaniei. Cu un instinct sigur, omul politic Basescu, odata ajuns la Cotroceni, a lasat pe mai tirziu vizitarea palatului si celelalte placeri asociate functiei. El stie bine ca a cistigat o batalie, mare, dar nu si razboiul.

In consecinta, a ramas in cizme de campanie si a plecat in urmarirea inamicului, care se retrage intr-o oarecare dezordine, "pe pozitii dinainte pregatite". Umbra lui Napoleon care izbeste ostile tarului Rusiei si ale imparatului Austriei dupa marea pacaleala pe care le-a tras-o pe colinele de la Austerlitz, pluteste in aer. Tot ce mai ramine de facut este obtinerea capitularii inamicului!

Un presedinte care nu numai ca nu s-a retras de pe terenul confruntarii politice, dar care isi asuma oficial rolul de strateg al bataliilor ce vor urma, este, desigur, o noutate. Nu in substanta, ci in forma, sau daca doriti, in stil. In realitate, atit Ion Iliescu, cit si Emil Constantinescu au facut acelasi lucru, cita vreme s-au aflat la Cotroceni. Desigur, cu rezultate foarte diferite.

In timp ce primul are si acum controlul asupra instrumentului politic pe care l-a creat si de care s-a servit, PSD, cel de al doilea s-a prabusit politic o data cu structura care i-a refuzat rolul de lider, desi il propulsase la Cotroceni.

Cu alte cuvinte, noutatea angajarii politice a Presedintelui Romaniei nu este nici o noutate, cu exceptia faptului ca Traian Basescu nu se sfieste sa o afirme sa si-o asume public.

Cum ramine, atunci, cu Constitutia? Abordarea Basescu a rolului de presedinte ne apropie si mai mult de ciudatul model francez. Acolo, seful statului este autoritatea executiva suprema. Primul ministru ii este subordonat si isi indeplineste functiile cu investitura Parlamentului, doar ca o derogare a sarcinilor Presedintelui. La noi, textul Constitutiei deseneaza un model sensibil diferit.

Unul marcat de ideea ca presedintele nu are a se amesteca in treburile executivului, decit daca supravietuirea natiunii este in pericol. In rest, presedintelui ii revine rolul, impartial, de mediator in relatiile dintre institutiile puterii si intre putere si popor.

Realitatea ne spune de 15 ani ca aceasta fictiune, incongruenta de altfel si din punctul de vedere al doctrinei de drept constitutional, nu are cum sa prinda viata. Azi, Presedintele Traian Basescu o arunca pur si simplu la cos, fara sa-i mai pese de aparente. Iar publicul nu este deranjat de om si stilul sau, ba chiar pare dispus sa aplaude.

Ca orice actiune umana, si aceasta schimbare de stil prezidential are asociate costuri. Unele pe care actualul "om de la Cotroceni" s-ar putea sa nu le sesizeze, ori sa le considere prea putin importante. Timpul, adica realitatea transformata de fapte, ne va spune care este greutatea lor reala. Intre timp, teoria ne poate preveni.

Incercarea Presedintelui de a lua sub control toate institutiile si pirghiile guvernarii nu va ramine fara replica, cel putin din partea puterii legislative, daca nu cumva chiar si a celei judecatoresti. Nu cred ca va mai trece multa vreme pina cind PSD isi va reorganiza trupele din prima linie, pentru a da o replica hotarita.

Iar replica va fi conturata in jurul temelor: separarea puterilor in stat si, respectiv, controlul exercitat de legislativ asupra executivului, deci si al Presedintelui.

Nu este greu de imaginat nici o intimpinare la Curtea Constitutionala pe tema actiunilor politice si a declaratiilor angajate politic ale Presedintelui Basescu, care ar putea fi cu usurinta cel putin admonestat, pe baza unei lecturi foarte stricte a textului atributiilor sale constitutionale.

Nu este greu de prevazut, la un moment dat, daca balanta sustinerii publice s-ar schimba, chiar un atac direct la Presedinte, printr-o propunere de suspendare. Oricit de putin probabile ar putea parea azi asemenea evolutii, ele sint posibile, iar probabilitatile tin in acest caz doar de dinamica situatiei economice, psihologice si politice a populatiei.

Nici chiar ocupantul biroului de la Cotroceni nu poate controla aceste variabile dupa bunul plac sau dupa interesul sau.

O alta sursa pentru ridicarea costurilor asociate stilului pe care ni-l propune Traian Basescu in fotoliu de Presedinte este legata de rolul si functiile executivului. Daca umbra lui Mircea la Cozia putea sa reinvie viziunea si cutezanta eroilor, umbra lui Basescu la Palatul Victoria s-ar putea sa provoace mai repede decit se asteapta rezultate cu totul contrarii.

S-ar putea ca lui Traian Basescu sa i se para ca "imboldirea", daca nu chiar "inghiontirea" guvernului este o actiune pozitiva. O data, poate! A doua oara, devine incomod, iar a treia oara va naste cu siguranta reactii.

Incepind cu Calin Popescu Tariceanu si terminind cu ultimul dintre secretarii sai de stat, nimeni nu-si va face icoana din chipul de lut al lui Basescu, nu pentru ca noii nostri demnitari sint intrutotul ascultatori ai preceptelor biblice, ci pentru ca pur si simplu nu este comod si nici prea eficient.

Toti sint oameni cu idei, cu opinii si cu orgolii si nimeni nu cedeaza de buna voie straiele care-i dau identitate de dragul altuia. Gestul devine posibil doar intr-o tiranie, dar chiar si atunci el are mai mult o conotatie ritual-simbolica. Un Presedinte omniprezent si omnipotent este o iluzie pe care nici chiar energia lui Traian Basescu nu o poate intretine foarte multa vreme.

In plus, este o iluzie care va fi platita din greu, pentru ca actualul Presedinte ar trebui sa stie mai bine ca oricine: inainte sa fie bine inca ne va fi foarte putin bine, ca sa nu zic rau!

Daca magnetul Basescu va domina in continuare spatiul public, nu va trece mult timp pina ce va aduna in jurul polilor sai si aschiile ascutite ale nemultumirii, resentimentelor, dezamagirii, ce nu vor intirzia sa apara.

Calculele politice facute acum, sub razele blinde ale acestui soare de ianuarie, sa nu insele pe nimeni! Vremea buna dureaza in politica romaneasca doar citeva luni dupa alegeri! Dupa care "iarna" asterne din nou troienele vrajbei, gilcevelor, rivalitatilor, competitiilor si a marii ciolaniade numita "lupta pentru putere".

Indiferent de stil, Presedintele Traian Basescu nu se va putea sustrage acestui ciclu al anotimpurilor din politica romaneasca. Cit despre ideea alegerilor anticipate, cu care defileaza noul Presedinte, ca un soi de umbrela salvatoare, ea s-ar putea dovedi utila pentru vreme de burnita, dar nu si atunci cind te arunci in gol de la etajul 50!??



















44 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi