Cu PSD se intampla ceva ciudat: aproape ca a disparut de pe scena politica. Toti granzii s-au retras, fiecare in castelul propriu, si l-au lasat la camp deschis, ca mardeias-incasator, pe copilul de casa Corlatean, poate in speranta ca va starni mila adversarilor.

Intrebarea e: aceasta este o "retragere elastica pe pozitii dinainte stabilite", cum numea propaganda germana degringolada trupelor Reichului milenar in fata "axei" Washington-Londra-Moscova sau chiar ascunde o refacere si regrupare de forte in vederea unui atac la baioneta impotriva Aliantei si "tradatorilor"? Cred ca adevarul e undeva la mijloc.

Pe de o parte exista un grad apreciabil de deruta in comportamentul pesedist, pe de alta exista cineva hotarat sa ia fraiele in mana organizand rezistenta si riposta. Din pacate, acest cineva este Ion Iliescu. Fostul presedinte a declarat fara ocolisuri ca doreste sa se implice in viata de partid.

Ce inseamna asta e limpede, indiferent de functia pe care o va ocupa Ion Iliescu in PSD, presedinte, presedinte onorific, parinte fondator sau simplu membru. Revenirea in forta a lui Ion Iliescu si a haitei de strigoi care il inconjoara inseamna compromiterea oricarei sperante de reformare a PSD, de modernizare a stangii romanesti.

Ion Iliescu a fost candva de folos acestei tari; acum, el este o frana de proportii in mersul Romaniei. Exista cineva in PSD care i-ar putea face fata, care ar putea rupe magia din jurul batranului guru? Dupa parerea mea, nu. Mai toti pesedistii, fie tineri, fie batrani, in cap cu Adrian Nastase, nu au curajul sa stea in picioare in fata electoratului fara Ion Iliescu.

Stiind ca doar Iliescu poate aduce un numar considerabil de voturi din zona oamenilor simpli si mai in varsta, unde ei n-au avut acces real niciodata, stiind de asemenea ca electoratul mai tanar si mai instruit ii respinge, se tem ca, ramasi de capul lor, sa nu impartaseasca soarta PNTCD. Prin urmare, vor ramane agatati de marsupiul lui Ion Iliescu si 4 ani daca e nevoie.

Exista totusi cineva care i-ar putea taia apa de la moara lui Iliescu: Traian Basescu. Asa cum spuneam cu mult inainte de alegeri, adevaratul urmas al lui Ion Iliescu nu este Adrian Nastase, ci Traian Basescu. Este singurul care are o capacitate comparabila de a starni simpatie dincolo de ratiune, necumparata cu pomeni electorale, la nivelul masei largi.

Ca si Iliescu, este un lider popular si populist, eficient deocamdata cu precadere in zona optiunilor politice de dreapta, asa cum Iliescu stie sa domine stanga. Spre deosebire de Iliescu insa, care n-ar putea sa mai culeaga voturi din zona dreptei, Basescu poate atrage si voturi ale stangii. Deocamdata insa, nu pare sa-si propuna asta.

Iesirile sale pe coverta sub lozinca "curat neconstitutional, da' umflati-l!" sunt branciuri date guvernului. Dl. presedinte Basescu pare ca vrea sa se dedice conducerii birjeresti a Aliantei si sa fie perceput ca atare de populatie.

Ceea ce, impreuna cu atacuri fanteziste si inutile la adresa PSD, cum a fost ideea schimbarii lui Vacaroiu si Nastase de la presedintia Camerelor, dupa ce Alianta a pierdut aceste functii pripindu-se sa paraseasca sala, nu fac decat sa-i crispeze si sa-i indeparteze pe votantii "partidului lu' Iliescu".

Traian Basescu a atacat "solutia imorala numita PUR" pentru ca se gandeste la cei care l-au votat vazand in el pe omul care nu face compromisuri cu PSD si aliatii lui.

(Apropo, ce parere are presedintele, daca tot vorbeste de morala, de numirea fostului ofiter DIE si "om de asfalt" Silvian Ionescu ca prefect al Capitalei?) Ar trebui, cred, sa-i aiba in vedere si pe acei votanti ai PSD care asteapta, mai mult sau mai putin constient, o vorba pentru ei de la Basescu pentru a-l lasa in plata domnului pe Iliescu.

Daca s-ar fi gandit la ei la miezul noptii de revelion, n-ar fi prelungit gestul deschiderii sticlei de sampanie cu punerea ei la gura, gest international de recunoastere al betivilor.

Pe aceia dintre cei obisnuiti cu stilul plastifiat-mortacios al lui Iliescu de a tine discursul de Anul Nou, pe care Basescu reusise eventual sa-i cucereasca prin nonconformismul sau exuberant, i-a pierdut in clipa in care a dus sticla la gura.

Dincolo de aspectele de discurs si imagine, o actiune anticoruptie in forta pe care Basescu ar reusi s-o declanseze "la pachet" impotriva unor rechini de varf din PSD, dar si din Alianta, ar insemna o punte importanta pentru comunicarea cu electoratul lui Iliescu.

Basescu ar face astfel diferenta in ochii acestui electorat fata de gargara tunatoare impotriva "elementelor descompuse" pe care o producea la intervale regulate, cu efect zero, fostul presedinte. Si, indata ce Ion Iliescu va incepe sa scada in sondaje in favoarea lui Basescu, se creeaza conditiile pentru o zvacnire reformatoare in PSD.

Care, bineinteles, nu e obligatoriu sa-si gaseasca liderul si sa se produca nici macar atunci, iar PSD sa moara urat, cu consecinte rele pentru Romania.

Am incercat deci sa schitez inca un motiv pentru care sa repet, asa cum o fac de cand s-au terminat alegerile, ca Traian Basescu ar trebui sa faca sfortarea de a deveni un adevarat presedinte al Romaniei, cum aceasta tara n-a avut pana acum, inzestrat cu o viziune politica a interesului national deasupra oricarui partid.