De la inceputul acestui an, romanii au cota unica de impozitare, de 16%. Ceea ce in urma cu cateva luni era doar subiect de disputa, pentru ca apoi sa dispara sub calcaiul necrutator al lui Ion Iliescu, a devenit acum impozitul pe care il regaseste pe "fluturas" orice roman platitor de taxe. Primele efecte vor fi vizibile inca din aceasta luna sau cel mai tarziu din februarie.

Orice salariat care lucreaza "la vedere" va ramane cu mai multi bani in buzunar - de la cateva zeci de mii de lei la cateva milioane bune. La fel de repede se va simti si impactul asupra bugetului, unde incasarile se vor reduce cu cateva mii de miliarde in fiecare luna. Asta si ca urmare a reducerii, tot de la 1 ianuarie, a impozitului pe profit de la 25% la 16%.

Pe termen mediu, lucrurile devin ceva mai complicate. Optimistii se asteapta ca in vreo sase luni sa apara si primele efecte pozitive. Guvernul spera ca reducerea fiscalitatii sa determine iesirea la suprafata a celor care pana acum preferau sa plateasca angajatii "la negru", invocand impozitele prea mari pe care trebuiau sa le plateasca.

De asemenea, mizeaza si pe faptul ca, devenita competitiva din punct de vedere al fiscalitatii, Romania va castiga in competitia cu tarile din jur in atragerea de investitii straine. Mai multi investitori platitori de taxe, atat autohtoni, cat si straini, ar putea asigura gura de oxigen necesara bugetului dupa "dusul rece" al cotei unice. Numai ca lucrurile nu stau atat de simplu.

In continuare, cei care prefera economia subterana ca mediu de afaceri vor invoca fiscalitatea covarsitoare pe forta de munca, avand in vedere ca s-au pastrat la acelasi nivel, printre cele mai ridicate din regiune, contributiile la asigurarile sociale.

In aceste conditii, este posibil ca mana de ajutor intinsa guvernului sa vina chiar din partea salariatilor care acceptau pana acum cu mai mare usurinta sa lucreze "la negru".

Si care, acum, vazand ca vecinul, care are trecut tot salariul pe cartea de munca, nu numai ca a putut sa-si ia televizor pe credit, dar s-a ales si cu mai multi bani din ianuarie incoace, vor presa pentru intrarea in legalitate a patronului evazionist. In acest moment, interventia ferma a statului va fi decisiva.

Daca pachetul de masuri pentru combaterea evaziunii fiscale si a indisciplinei financiare pe care il pregateste acum ministrul Finantelor va fi bine facut si gata la timp, atunci s-ar putea ca Fiscul romanesc sa inceapa sa aiba acelasi efect asupra afaceristilor romani pe care il are Fiscul german asupra contribuabililor. Daca nu, lucrurile se vor complica si mai mult.

Varianta cea mai pesimista este ca mare parte din banii ramasi in buzunarul romanilor sa mearga spre consum, si nu spre investitii sau economisire. Ca si banii ramasi la dispozitia firmelor din reducerea impozitului pe profit.

Stiut fiind ca in Romania se consuma preponderent din import, aceasta crestere substantiala a consumului se va regasi, in parametri de-a dreptul periculosi, in cresterea deficitului comercial si a celui de cont curent.

Pentru a iesi din aceasta situatie, Romania ar fi nevoita sa apeleze din nou la imprumuturi externe in conditiile in care toata lumea ar anticipa deteriorarea indicatorilor macroeconomici intr-o perioada relativ scurta de timp.

Iesirea din parametrii stabiliti a inflatiei ar fi un lucru mai mult decat previzibil in conditiile in care relaxarea fiscalitatii se suprapune in acest an cu denominarea monedei nationale de la jumatatea anului si cu liberalizarea totala a contului de capital, ambele evenimente cu potential inflationist apreciabil.

Ca sa nu mai pomenim de cresterile periodice de preturi la utilitati care vor avea loc potrivit calendarului stabilit cu UE. In aceste conditii, introducerea in discursurile guvernantilor a unor mesaje gen "cumparati produse romanesti" sau economisiti si "investiti sau economisiti mai degraba decat sa cheltuiti" poate ca nu este un lucru de ignorat.

Mai ales ca pare un moment favorabil - este pentru prima data dupa multi ani cand guvernantii ar avea sansa, prin mesajul potrivit, sa obtina o solidarizare a romanilor pentru un program cu adevarat reformist. Inclusiv suportarea cresterii unor impozite pe consum, cum ar fi accizele si taxa pe valoarea adaugata.

In aceste conditii, gestionarea relaxarii fiscale apare drept unul dintre obiectivele cu cea mai mare miza ale actualului guvern. Pentru ca se pune in discutie unul dintre castigurile certe ale tranzitiei romanesti, greu obtinut, macrostabilitatea economica. Daca reuseste sa stapaneasca echilibrele din economie, abia atunci Guvernul Tariceanu va putea considera ca a castigat pariul cu cota unica.