Cristian Patrasconiu

Fuziunea PNL-PD: teze si antiteze

de     Cotidianul
Marţi, 11 ianuarie 2005, 0:00


Fuziunea PNL cu PD e un proiect complex si dificil. Nu e unul nou. Paternitatea lui e legata de numele lui Valeriu Stoica. Intr-un fel, asa stau lucrurile, Valeriu Stoica fiind cel care a dat greutate politica unor idei care circulau deja de ceva vreme.

Pentru a respecta adevarul istoric, in grupul de la SAR, forjat in jurul Alinei Mungiu, se discuta deja de ceva vreme despre construirea si consolidarea unei miscari politice care sa includa, ca piloni principali, PNL si PD si care sa contrabalanseze impactul, la acea vreme teribil, al PSD-ului.

Cu trei luni inaintea alegerilor parlamentare, Valeriu Stoica a fost contrat dur pentru indrazneala ideilor sale chiar de colegii de partid. In zilele acestea insa, proiectul legat atit de strins de numele sau e pe buzele tuturor.

Pare ca, in privinta realizarii acestui proiect, exista un consens, doar citeva nuante impiedicind o fuziune care ar fi trebuit, altminteri, sa se produca in doi timpi si trei miscari. E un loc comun faptul ca fuziunea PNL-PD e privita cu ochi diferiti. Nici nu are cum sa fie altfel, topirea celor doua partide, unul intr-altul, ridicind multe probleme.

Cine cunoaste, cit de cit, cum stau PNL si PD in teritoriu intelege ca o eventuala fuziune nu va fi pe placul tuturor. Exista, in mai multe zone ale tarii, conflicte intre democrati si liberali pe care protocolul Aliantei nu le-a stins si, uneori, nici macar nu le-a domolit. Nu e sigur nici ca posibila fuziune le va pune capat.

Pe de alta parte, persistenta lor este o sursa de tensiune pentru viitorul partid. Una, desigur, nedorita pentru adeptii proiectului. Apoi, nici viteza de realizare a proiectului de fuziune nu intruneste consens. Grupul adeptilor fuziunii rapide argumenteaza ca timpul nu are rabdare: nici cu PNL, nici cu PD, si nici cu Romania.

Ceilalti, „temperatii“, sint de parere ca fuziunea nu trebuie sa se produca in pripa, reusita proiectului depinzind foarte mult de o armonizare fireasca, si nu impusa si fortata, a pozitiilor si intereselor actorilor principali.

Fuziunea PNL-PD ridica si probleme legate de identitatea noii formatiuni politice. Radicalii celor doua partide isi pun, cu temei, intrebarea „cine pe cine va altoi?“.

Noul partid va fi mai degraba liberal sau mai degraba social-democrat? Moderatii celor doua tabere angajate in acest proces spun, pe de alta parte, ca disjunctia intrebarii de mai sus nu-si are rostul, fiindca noul partid care va rezulta va fi social-liberal si ca doctrina pe care se va sprijini acesta se va inspira copios din principiile care au articulat miscarea politica, de mare impact in

Occident, intitulata „A Treia Cale“.

Va fi, asadar, foarte probabil, un nou partid popular. In aceste conditii, liberalii vor trebui sa renunte la Internationala Liberala, iar democratii, la Internationala Socialista. Cel putin, in privinta democratilor, renuntarea ar putea fi dureroasa, in situatia in care reactiile din ultima vreme ale liderilor Internationalei Socialiste sint mai mult decit prietenoase; sint curtenitoare.

Daca noul partid rezultat din fuziunea PNL-PD va merge pe culoarul popular, relatiile cu Uniunea Europeana, acolo unde grupul popularilor face legea, vor fi, teoretic, privilegiate.

Ar fi si un precedent, in privinta unei asemenea cotituri, precum cea la care se lucreaza acum: FIDESZ-ul maghiar a trecut, insa dupa o portie serioasa de nationalism, uneori exprimat frust, de la Internationala Liberala la Grupul Popular. Chiar si asa, ecuatia nu e totalmente rezolvata. Pina la proba contrarie, in acest moment, micutul PNTCD are cele mai bune relatii cu Partidul Popular European.

De aceea, in noul partid popular ar putea fi cooptat si PNTCD. Dar asta nu ar insemna, cel putin la nivelul imaginii, refacerea CDR-ului? Nu ar insemna munitie pentru PSD? E un scenariu posibil.

In alta ordine de idei, in cazul in care fuziunea se va produce, tranzitia politica romaneasca va mai bifa un ciclu. PNL topit in PD si/sau invers echivaleaza cu sfirsitul contopirilor pragmatice, dar contra naturii: partide istorice topite in formatiuni politice de extractie comunista. Sau viceversa. A fost cazul PSD-ului si PSDR-ului. A fost cazul ApR-ului cu PNL.

Inca ceva: Valeriu Stoica spunea, vara trecuta, ca il vede pe Traian Basescu maestru de ceremonii al acestui proiect politic. Chiar daca Basescu e presedintele Romaniei, e, oare, exclusa o asemenea ipoteza?


















33 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică