"Sunt hotarat sa fac o schimbare in politica externa romaneasca pentru ca Romania s-a limitat in ultimii zece ani la doua obiective de politica externa: integrarea in NATO si integrarea in UE, ceea ce este prea putin. Romania a ratat nepermis doua obiective: solutionarea problemei Transnistriei si implicarea la sud de Dunare in fosta Iugoslavie".

Declaratiile facute de presedintele Traian Basescu dau directia noii politici externe a Romaniei. Cum mandatul presedintelui are cinci ani, cu posibilitatea de innoire pe alti cinci, ar trebui sa ne asteptam in urmatorul deceniu ca Bucurestiul sa-si intoarca fata de la Vest catre Est.

Presedintele a oferit chiar detalii complete vizavi de modul de actiune: "Diplomatii romani vor trebui sa inteleaga ca e placut sa zbori la Washington, Bruxelles, Paris sau Berlin, dar trebuie sa ia drumul spre Tbilisi, Kiev, Chisinau, acolo unde Romania poate sa atraga, poate sa-si faca prieteni, aliati, sa devina factor de stabilitate in zona Marii Negre", a spus Traian Basescu.

In ceea ce priveste "axa" Washington-Londra-Bucuresti, presedintele a apreciat ca "nici o tara din UE nu are ca prioritate consolidarea pozitiei Romaniei la Marea Neagra", si ca "doar SUA sunt interesate de acest lucru, si Romania va gasi sprijin in acest sens in Statele Unite".

Nu este deloc clar de ce Romania ar avea nevoie de o consolidare speciala la Marea Neagra, de ce ar trebui sa devina buricul acesteia, un fel de far calauzitor care sa opreasca razboiul din Transnistria, sa occidentalizeze Ucraina, sa stopeze conflictul din Nagorno-Karabah si, cine stie, poate chiar sa-i crestineze pe turci.

Inainte de a face din Marea Neagra un fel de mare nostrum romaneasca, presedintele Basescu ar trebui sa aiba in vedere locul tarii pe scena internationala de la prabusirea comunismului incoace. Astfel, indeplinirea celor doua obiective externe la care se referea, integrarea in NATO si UE, constituie, de fapt, pana acum, unul singur: integrarea in NATO.

In ceea ce priveste UE, Romania a incheiat negocierile de aderare - si, slava Domnului, ca nu mai doreste nimeni sa se redeschida capitole de negociere -, dar integrarea tarii in 2007 depinde total de prestatia guvernului de la Bucuresti (Tariceanu sau altul) in urmatorii doi ani.

Apoi, cele doua obiective - NATO si UE - s-au dovedit in ultimul deceniu suficiente pentru cele opt state est-europene admise in Europa la 1 mai anul trecut, in sensul ca au ajuns la o democratie stabila si un nivel decent de trai. Problema Romaniei nu a fost niciodata putinatatea obiectivelor de politica externa, ci incapacitatea de a le indeplini.

Romania a ratat invitarea in NATO, in iulie '97, la Madrid. In august 2001 nu era deloc sigura includerea in al doilea val al extinderii NATO. Abia dupa evenimentele de la 11 septembrie lucrurile s-au clarificat si Bucurestiul a primit lumina verde.

Ceea ce pentru alte state europene ex-comuniste s-a facut pe cale naturala, pentru Romania a fost intotdeauna o exceptie, adesea datorata unei conjuncturi externe. De exemplu, dl. Andrei Plesu, astazi consilier de politica externa al presedintelui, ministru de Externe in '98-'99, consemna ca mare succes al diplomatiei romanesti "cooptarea Romaniei in clubul prietenilor Albaniei".

Pana si inceperea negocierilor de aderare la UE, in decembrie '99, la Helsinki, s-a datorat razboiului NATO-Iugoslavia, pe de-o parte, si deciziei lui Tony Blair, care dupa ce a vizitat taberele de refugiati albanezi in Macedonia, in primavara lui '99, a decis sa se alature Frantei si Germaniei, pentru a duce din zona Balcanilor in Europa macar Romania si Bulgaria.

Momentul real cand Europa s-a deschis catre Romania, dincolo de declaratii si vizite oficiale, a fost insa 1 ianuarie 2002, cand s-a permis romanilor sa mearga in spatiul Schengen fara viza.

Acest lucru a inceput un proces de transformari fundamentale ale mediului economic din tara, dar si schimbari in mentalitatea romanilor, din care aproape trei milioane se afla astazi la lucru in Uniunea Europeana.

Pentru a intelege exact unde s-a aflat tara noastra in toata aceasta perioada in politica externa, sa consemnam ca polonezii, cehii, ungurii sau slovacii au avut parte de aceasta deschidere inca de la inceputul anilor '90! Romania are de ce sa fie recunoscatoare SUA pentru admiterea in NATO si Marii Britanii pentru sprijinul acordat la inceperea negocierilor cu UE.

De aici pana la a proclama o "axa" cu cele doua mari state este insa o distanta lunga, unde primul pas ar trebui sa fie acceptarea Romaniei pe "axa". Deocamdata, pe "axa" Washington-Londra, pana in prezent, nu au reusit sa se aseze nici tari precum Franta sau Germania.

Altfel, totul devine la fel de inutil ca si "parteneriatul strategic Romania-SUA" proclamat la Bucuresti dupa ce Romania a ratat Madridul in iulie '97. Dar pana la constructiile-gigant mai trebuie umblat la detalii. La Paris sau Berlin, Roma sau Madrid, presedintele Basescu merge, la fel ca toti romanii, fara viza.

Aceasta devine insa indispensabila atunci cand se viziteaza tarile "axei": SUA si Marea Britanie. Romania a avut de castigat in ultimii ani atunci cand s-a abtinut sa faca diferente intre occidentali, intre SUA si UE. S-a pus steagul NATO in Romania, si miliarde si miliarde de euro au intrat in tara.

Atunci cand s-a semnat un tratat cu SUA in pofida Europei, reactia acesteia era sa aiba consecinte politice grave pentru tara noastra. A face acum afirmatii transante in legatura cu SUA sau UE devine riscant intr-o Europa sensibila, care-si cauta identitatea si doreste sa-si afirme puterea, si de care Romania are nevoie capitala pentru a se dezvolta.

Nu este clar de ce trebuie consolidata suplimentar tara noastra la Marea Neagra care i-a fost intotdeauna aliat fidel si, in general, de ce trebuie sa cheltuiasca resurse Bucurestiul in Nagorno-Karabah sau Georgia - unde oricum la putere s-a asezat un presedinte pro-american. Stim insa de ce trebuie sa ne consolidam in Europa.

Mai ales cand toata lumea vorbeste deja de amanarea primirii Romaniei in UE. Orice ratacire pe Marea Neagra care ne-ar indeparta de singurul obiectiv cu adevarat important pentru Romania - Europa - este un pericol mortal pentru viitorul a generatii de romani.