"Eu sunt un factor de innoire. Eu nu am facut parte din fosta conducere a partidului". Declaratia lui Iliescu Ion (75 de ani, cunoscut cu antecedente de sef 15 ani de zile) a facut sa crape ecranul televizoarelor marti seara. Nu de jena in fata unei minciuni, pentru ca fostul presedinte de tara nici macar nu era demagog - lucru semiscuzabil la un politician - cand a facut respectiva afirmatie.
Ci pentru ca, pur si simplu, el crede asta! Vesnicul Ion Iliescu respira prin fiecare por convingerea ca de el este legat progresul Romaniei, ca el este fermentul reformelor politice si, evident, salvatorul PSD.
Cand si-a reluat carnetul de membru de partid - cu numarul 1, caci simbolistica are mare valoare pentru vechii tovarasi - l-a privit cu duiosia posesiva a stapanului care-si regaseste cainele lasat in grija vecinilor cat a fost in concediu.
Ion Iliescu s-a intors sa ia din nou in lesa partidul, care trebuie sa-si aminteasca, pana la ultimul om, ca el il hraneste, el il ocroteste si pe el trebuie sa-l asculte. Mica rebeliune pornita de la distanta, de prin colturile tarii, la inceputul saptamanii, s-a dezumflat brusc, ieri, in sala sediului central al PSD, cand sefii de organizatii judetene au lasat-o moale cu ideile reformiste.
Congresul din primavara, asteptat de unii ca momentul providential pentru partid, risca in felul acesta sa devina din nou o cozmanciada, bine organizata, fara vreo surpriza. Adica un nou parastas, cu mese lungi de prezidiu, in care se va mai pune cruce restructurarii reale a fostului partid de guvernamant.
Daca in privinta spiritului inovator al lui Ion Iliescu putini sunt cei care ar garanta ca e real, sunt probabil si mai putini in PSD cei convinsi ca Adrian Nastase mai poate sa devina un lider autentic.
In interviul din Adevarul de ieri, infrantul de la Cotroceni a dovedit ca n-a invatat de pe campul de lupta electorala ca barbatia trebuie sa fie o calitate a oricarui aspirant la o demnitate publica. "Nu voi candida impotriva lui Ion Iliescu" - isi marturisea, cu voce vatuita, neputinta de a-si asuma rolul de combatant. Curajul nu a fost niciodata intre virtutile actualului presedinte al PSD.
Acum insa, parca slabiciunea sa a fost si mai vizibila. Era exact momentul in care se conturau ierarhiile de putere in partid, in care dilema "Iliescu sau Nastase?" framanta lumea politica. Adrian Nastase a mai ratat o sansa - a cata? - de a-si salva statutul si viitorul de lider in fata ofensivei cotropitoare a lui Ion Iliescu.
Vom asista, probabil, la o noua morfaiala de cuvinte, din care va trebui sa intelegem ca nu exista aripi si fractiuni in partid, ca de fapt totul e aranjat, ca Adrian Nastase va ramane presedinte, iar lui Ion Iliescu i se va infiinta un post de presedinte peste un Consiliu al Onoarei.
Orice loc ar ocupa parintele spiritual al partidului, el va incaleca intreaga structura, fiindca nu poate sa fie o voce oarecare. Si daca l-ar pune cineva sef peste organizatia de pensionari a partidului, tot isi va impune autoritatea.
"Chiar ca membru simplu de partid, eu voi fi, voi ramane un lider al partidului" - marturisea el, de altfel, la reinscaunarea in PSD, taindu-i lui Nastase chiar si piuitul slab ce se auzea de sub blana de urs mult prea larga in care inca se mai deghizeaza.
Culmea ironiei este ca, in aceste ultime zile, vocea cea mai sonora din grupul reformistilor de mana a doua a ajuns sa fie a lui Marian Oprisan, al carui cazier politic nu a fost albit nici dupa ce au trecut peste el autosuspendarile si realegerile in unanimitate.
Vorbind dupa dictare din fieful lui Miron Mitrea, baronul de Vrancea pare sa fie cel mai viu personaj din colectia de papusi de ceara a PSD. Speranta unora ca un al treilea lider s-ar putea ridica sa-i spulbere pe Iliescu si Nastase e contrazisa insa nu doar de realitatea baltita din partid, dar si de istoria lui. In partidul lui Ion Iliescu nu a existat niciodata concurenta sau competitie.
Cei care au ridicat glasul de-a lungul timpului n-au intarit democratia interna, ci au sfarsit prin a pleca. Asa s-a intamplat cu Petre Roman si ai sai, la fel s-au petrecut lucrurile cu Melescanu si aperistii lui. E drept ca aceste pierderi n-au fost decat zgarieturi pe spinarea dinozaurului, mai ales ca dintii razvratitilor erau cam stirbi.
Vestita batista pe tambal a lui Ion Iliescu si tehnica binecunoscuta a temporizarii vor transforma, probabil PSD, in lunile ce urmeaza, intr-un partid spectator, care va astepta ca noua Putere sa-si franga gatul pentru a o inlocui.
Tactica s-ar putea dovedi eficienta, mai ales ca superficialitatea unora din primele decizii ale echipei pestrite din Palatul Victoria ii poate eroda rapid popularitatea. La noul scrutin - anticipat sau la termen - PSD se va prezenta insa in fata alegatorilor cu aceeasi fata schimonosita, pe care nici macar fardul nu mai sta.
