Principalul merit al documentului adoptat luni, la Cluj, de presedintii filialelor judetene ale PSD din Transilvania si Banat - document pe care am promis ca-l voi analiza in numarul de azi - il constituie faptul ca, pentru prima data dupa alegerile locale, sunt recunoscute oficial, si scriptic, cateva chestiuni pe care presa independenta le reclama de ani de zile in ceea ce priveste fostul
partid de guvernamant. Ma refer, in primul rand, la existenta unui conflict intre Presedintia si Guvernul Romaniei, adica intre Ion Iliescu si Adrian Nastase, cu tot cu gruparile care ii sustin(eau).
Semnatarii documentului de la Cluj, intitulat "Reforma profunda a PSD", chiar il acuza pe fostul sef al statului - revenit ieri in partidul "in care a pus tot sufletul" - ca, prin unele pozitii critice din timpul mandatului 2000-2004, a dus la erodarea credibilitatii guvernamentale si a PSD, "in ciuda rezultatelor pozitive cu caracter economico-social".
Acest acces de sinceritate - care se mai regaseste in faptul ca PSD-istii admit, in premiera, pierderea bataliei politice de la sfarsitul anului trecut - ar putea insemna un punct de pornire in reconstruirea credibilitatii partidului, dar numai daca ar fi dus pana la capat.
Adica daca autorii textului dezbatut la Cluj, precum si sefii de filiale care si l-au insusit ca reper politic ar avea curajul sa isi declare limpede sustinerea pentru una sau alta dintre cele doua tabere a caror existenta au recunoscut-o implicit.
Ceea ce spun acum poate fi o dovada de naivitate, dat fiind ca PSD este macinat de jocuri de culise in perspectiva Congresului, insa o adevarata reforma nu se poate produce cu luciditati partiale si nici cu jumatati de semnal trimise pe adresa membrilor de partid care stiu sa citeasca printre randuri. De acest tip de politician ar trebui sa se desparta PSD.
Cand spun "luciditati partiale", ma refer la un viciu de fond al documentului, care tradeaza mentalitatea autorilor lui. Nici macar acum, la acest moment de analiza "profunda", strategii din Transilvania nu ataca direct cauza numarul 1 a prabusirii PSD, ca si cum nu ar vedea padurea de copaci.
Ei vor sa schimbe imaginea partidului, sa elimine "disfunctionalitatile de comunicare si management", insa obiectivul cosmetizarii imaginii a fost tocmai marea greseala a echipei lui Adrian Nastase. "Problema reformei PSD nu este o problema de oameni, ci una de organizare", se spune in textul adoptat la Cluj. Gresit! Grava eroare!
Marea problema a PSD sunt exact oamenii, mai precis tipul de om care a fost promovat, sustinut si hranit (economic si politic), si care, inevitabil, a devenit emblema a partidului. Baronul local. Aceasta sintagma nu apare nicaieri in documentul pe care il analizam, asa cum nu este pronuntat, de parca ar fi tabu, cuvantul "coruptie".
Si astfel ajungem la ceea ce spuneam mai sus: cauza numarul 1 a crizei din PSD este coruptia, oricat de banala si de batucita ar parea aceasta afirmatie. Despre coruptie, sefii PSD din Transilvania si Banat - unii dintre ei, baroni locali indubitabili - nu sufla o vorba in textul pe care l-au adoptat la Cluj.
Singura trimitere, foarte palida, apare cand se cere eliminarea unor "aspecte din comportamentele liderilor", unul dintre aceste aspecte fiind "existenta unor grupuri de interese care directioneaza abuziv resursele locale".
De altfel, autorii "Reformei profunde" afirma negru pe alb ca problema "centrala" a PSD este, vezi Doamne, "persistenta unui imobilism structural, exemplificat de modul greoi de luare a deciziilor".
Si cu aceasta sarim direct la marele obiectiv al grupului condus de Ioan Rus - descentralizarea partidului si "formarea unui mecanism de decizie colectiva imposibil de pus in paranteze de catre lider".
Ni se da si un exemplu de cum NU trebuie sa se manifeste o conducere nationala "discretionara" - demiterea unor presedinti de filiale judetene, despre care autorii documentului considera ca ar fi fost niste "tapi ispasitori".
Uimitor! Singurul moment in care Adrian Nastase a avut curaj sa dea deoparte cativa baroni locali care trageau partidul in jos - printre care Mischie si Bebe Ivanovici, daca va aduceti aminte - este prezentat ca dovada a lipsei de democratie interna? Atunci cum se mai justifica dorintele de a schimba radical, in bine, imaginea PSD? Despre ce descentralizare democratica s-ar mai putea vorbi daca,
prin balansare, puterea ar trece in mainile unor lideri judeteni corupti, fie ei si "reformisti"?
Orice organizatie serveste scopurile fondatorilor ei, spunea Panait Istrati. Parafrazandu-l, putem considera ca orice document de tipul celui care face valuri in PSD si in mass-media le foloseste celor care l-au "emanat". In cazul de fata, membrii asa-numitului "grup de la Cluj".
Despre care stim cu certitudine doua lucruri: 1) ca, intre Iliescu si Nastase, il prefera pe cel din urma; si 2) ca au visuri de marire regionala, nu neaparat legate de PSD. In rest, teoriile sunt frumoase, principiile sunt respectabile, iar obiectivele sunt nobile.
