Dioxid de carbon. Acesta este numele ineditei surse de venit pe care Cabinetul Tariceanu a identificat-o si din care estimeaza ca poate atrage la bugetul statului circa 2 miliarde de euro, o suma deloc neglijabila cand trebuie sa acoperi gauri bugetare provenite din adoptarea cotei unice sau din recalcularea pensiilor.

"O data cu ratificarea de catre Rusia a protocolului de la Kyoto, in noiembrie, el devine operabil, iar Romania va putea face tranzactii cu dreptul de emisie de CO2 in atmosfera. Noi am fost evaluati la nivelul de poluare din 1989, ca atare acum avem o cota de emisie de gaze cu efect de sera pe care o putem vinde la altii.

Sunt circa 2 miliarde de euro pe care i-am putea atrage, dupa primele estimari", ne-a declarat ieri vicepremierul Videanu.

ISTORIC. Protocolul de la Kyoto obliga la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin 5% sub nivelul din 1990, in perioada 2008-2012, iar UE s-a angajat la 8%.

Reducerile se refera la trei dintre cele mai importante gaze: dioxid de carbon(CO2), metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) – care se vor masura comparativ cu anul de baza 1990 (cu exceptia unora dintre tarile cu economie in tranzitie, intre care si Romania, care are an de baza 1989.

TRANZACTII. Prevederea interesanta pentru Romania din protocol este aceea ca orice parte inclusa in Anexa I a Conventiei poate transfera catre sau achizitiona de la orice alta parte unitati de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Romania a fost evaluata la nivelul anului 1989, cand industria romaneasca mergea, energie se producea in special pe baza de carbune, ca atare emitea si poluare pe masura.

O data cu caderea economiei, au scazut si emisiile de gaze cu efect de sera sub nivelul anului 1989, iar Romania se afla acum in situatia de a putea vinde cota sa de poluare statelor dezvoltate, care au economie si produc poluare pe masura. "Vorbim de cateva sute de milioane de tone de CO2 pe an. Cam atat ar fi disponibil", spune Ion Purica, consilierul ministrului Mediului.

SURSE FINANCIARE. Cum vor fi utilizate aceste rezerve este insa o problema cu consecinte pe termen lung. "Sunt doua posibilitati: fie sa vindem dreptul de emisie ca atare, fie prin acele proiecte de joint implementation in care tarile cu economii puternice investesc in proiecte de producere mai eficienta de energie, in tarile sarace, iar reducerile de emisie de CO2 se impart.

Utilizarea mecanismelor din protocolul de la Kyoto atrage niste bani, asta e sigur, dar daca vom vinde tot acum, s-ar putea sa ne trezim in situatia de a cumpara noi drepturi de poluare de la altii", avertizeaza Purica.

"ROMANIA ISI VINDE SARACIA"

Masura vinderii la propriu a drepturilor de emisie este considerata riscanta de profesorul Aureliu Leca, seful catedrei UNESCO pentru Energie si Mediu din Politehnica. "Romania isi vinde acum saracia. Guvernul trebuie sa faca o socoteala cum gospodareste aceste rezerve de CO2 pentru ca va trebui sa punem totusi si noi in functiune o serie de noi capacitati daca vrem sa dezvoltam economia.

Bucuria ca ai o sursa de bani acum s-ar putea sa coste mai tarziu", avertizeaza Leca. Noul guvern trebuie sa fie atent cum negociaza eventualele acorduri de joint implementation. "Olandezii au vrut sa faca in urma cu cativa ani o centrala noua la Targoviste, pentru ca aceea de la Doicesti produce energie pe baza de lihnit.

Guvernul Olandei dadea 14 milioane de euro, restul pana la 37 de milioane cat costa noua centrala venind de la companii olandeze. Romania nu punea la dispozitie decat terenul. Asta in contul economiei de CO2 pe o perioada de 5 ani, dupa care investitia ramanea la noi. Ministerul Industriei a considerat insa ca trebuie sa torpileze acest proiect", critica Leca.

CUMPARATORI

Romania a inceput tranzactionarea drepturilor de emisie de poluare inainte ca protocolul de la Kyoto sa devina operabil. Olanda a cumparat deja drepturile pentru mai multe megatone echivalent de CO2.

In noiembrie 1999 a fost semnat la Haga un memorandum prin care Olanda urma sa deruleze in Romania proiecte de tip joint implementation in urma carora, in perioada 2008-2012, o cantitate de 2 Mega tone echivalent CO2, pe an, rezultata din realizarea efectiva a proiectelor sa fie transferata Olandei la finalizarea acestora.

In 2000 se semneaza inca un asemenea memorandum prin care Romania se obliga la transferarea a inca 5 mega tone pe an.