Dupa modelul urmat de demnitari, declararea averii ar putea deveni obligatie pentru orice cetatean. Printre explicatiile privind generalizarea declaratiei de avere este faptul ca: asa s-ar putea lupta mai eficient impotriva evaziuni fiscale.

In Franta, cetatenii nu sunt obligati sa-si declare averile. Corespondentul BBC la Paris, Dinu Dragomirescu spune ca o piatra de incercare pentru francezi este insa asa numita declaratie de impozit.

Ceea ce se controleaza si se declara sunt veniturile, fie ele din munca, din chirii, terenuri sau dobanzile provenite din depunerile bancare.

Dinu Dragomirescu spune ca autoritatile sunt cele care urmaresc circuitului bunurilor pentru impozitare.

Verificarea proprietarului de catre stat se poate face la notariat, acolo unde figureaza toate tranzactiile de vanzare-cumparare.

Pe de alta parte, nedeclararea altor venituri decat cele imobiliare are consecinte foarte durerose pentru francezi. Se practica asa numita redresare fiscala cu dobanzi foarte mari, iar frauda fiscala este caz penal.

Nici in Germania nu exista obligatia ca cetatenii sa-si declare averile.

Corepondentul BBC la Berlin, Konrad Schuller spune ca statul obliga cetateanul sa-si declare veniturile si nu averea. Impozitul urmand a fi platit, evident in functie de valoarea bunurilor impozabile.

La fel ca si in Franta si in Germania casele si terenurile sunt bine evidentiate intr-un registru al proprietarilor si astfel autoritatile stiu clar cui apartin indiferent de cate ori se vand si se cumapara acestea.

In Italia, oamenii nu sunt de asemenea obligati sa-si declare intreaga avere, ci doar veniturile anuale obtinute. O lege care functioneaza din anii 50.