Vice-veritabila bomba, care si-a produs din plin efectele in ultimele zile. Fruntasul PD care, de curand, ocupa a doua functie in Guvern, preconizeaza un sistem prin care fiecare cetatean roman sa fie obligat sa-si declare averea. Teoretic, ar putea fi asa-numitul punct zero al aplicarii unui sistem coerent de incasare a darilor de la populatie.

Si o baza mai realista, care sa permita identificarea de catre autoritati a celor care dobandesc averi incalcand legile statului. Dar, cel putin deocamdata, proiectul lansat de Videanu este la nivel de intentie.

Poate, sau nu, sa fie implementat in Romania? Si, daca da, in cat timp? Si, daca stim si in cat timp, va fi el cu adevarat eficient? Si nu cumva ce castigam pe mere vom da pe pere? In sensul ca vom avea mai multi bani la buget, dar cu pretul diminuarii unor drepturi si anularii unor valori ale democratiei?

Dezbaterea pe care a gazduit-o presa in aceste zile, inclusiv ziarul Ziua, ne demonstreaza ca, in mod cert, Romania nu este pregatita pentru un asemenea moment. Nu exista o infrastructura adecvata a administratiei financiare. Nu exista un sistem informatic corespunzator. Si nici posibilitatea de a organiza bazele de date. Si nici conditiile pentru a le secretiza.

Lipseste potentialul minim care sa permita investigatii de o asemenea amploare, incat administratiile financiare sa-i poata identifica pe cei care si-au falsificat declaratiile de avere. Si, fiindca nimeni nu s-a gandit pana acum ce anume va trebui declarat si cum, chiar si intrebarile pe care si le pun cetatenii privitor la acest aspect creeaza un stres.

Care, probabil, nu va fi de bun augur pentru initiatorul acestei idei.

Eu voi fi mai transant. Si voi face urmatoarea afirmatie: atunci cand ne referim la o masura de o asemenea importanta, care influenteaza viata fiecarui om si cand cei care o initiaza nu au raspunsuri la o serie intreaga de intrebari esentiale, se poate spune ca ea este pur si simplu periculoasa. Si voi demonstra de ce.

Relativ recent, in Romania, efortul de combatere a criminalitatii financiare s-a concretizat, intre altele, prin adoptarea unor acte normative care, pe de-o parte, ii permit functionarului public sa scoata din unitate documente compromitatoare pentru un coleg si, pe de alta parte, care incurajeaza orice persoana sa faca delatiuni despre orice alta persoana banuita ca ar insela fiscul.

Sa combinam aceasta dubla legislatie a delatiunii cu obligativitatea ca fiecare persoana sa-si faca o declaratie de avere si sa vedem ce iese. Sa ne imaginam ca, in scurt timp, un colectiv de specialisti ar gasi o forma adecvata si cat de cat coerenta pentru formularul declaratiei de avere.

Care trebuie inteles cu usurinta de fiecare roman, indiferent de pregatirea sa si care poate fi completat in conditii in care sa nu il expuna pe omul de buna-credinta riscului de a face, fara sa vrea, declaratii mincinoase, care il pot trimite in inchisoare.

Si sa mai admitem ca, dupa ce i-a chinuit pe acesti oameni cativa ani la rand cu declaratiile de venit global, la care tocmai s-a renuntat, Guvernul reuseste, printr-un miracol, sa-i determine sa completeze cu entuziasm noile chestionare.

Ce urmeaza? Primul lucru care s-ar intampla e ca peste cincisprezece milioane de asemenea declaratii, fiecare cuprinzand zeci, daca nu cumva chiar sute de rubrici, vor ajunge la administratiile financiare.

Pot sa-mi imaginez si un miracol prin care, in scurt timp, Romania ar beneficia de infrastructura pe care o invocam la inceputul analizei, si ar avea si personalul adecvat, compus din zeci de mii de specialisti. Cetatenii, insa, trebuie nu numai controlati, ci si protejati. Intr-un mod asemanator cu cel de care ei beneficiaza din partea sistemului bancar.

Care garanteaza, pentru cel de buna-credinta, secretul operatiilor. Si al depunerilor. Si al transferurilor. Si al contului, in sine. Dubla lege a delatiunii va face ca fiecare om sarac sa fie expus, intr-un fel, oprobriului public, pentru ca nu va avea nici o sansa sa ascunda adevaratele dimensiuni ale situatiei dramatice in care se afla.

Si fiecare om cu venituri mai mari - ma refer la cei cinstiti - va fi expus tuturor riscurilor generate de faptul ca oricine va putea sa afle ce are, cat are si, mai ales, unde are. Pentru unii si pentru altii, declaratia de avere se va transforma in cosmar.

Si daca asa stau lucrurile, nu vad, pana la urma, cu ce s-ar alege statul dintr-un asemenea proiect, pentru moment cu totul si cu totul inadecvat.

Maximum pe care l-ar putea face, in urmatorii patru ani, Guvernul este sa perfectioneze si sa extinda obligativitatea declaratiei de avere, pe care o au in prezent politicienii si asupra tuturor categoriilor de functionari publici.

Iar Legislativul sa puna capat stimularii si garantarii sustragerii documentelor in vederea delatiunii si instrumentului prin care cetatenii sunt incurajati sa se toarne unii pe altii.