Calin Popescu-Tariceanu este, de fiecare data, cu un pas in urma declaratiilor lui Traian Basescu, facind figuratie la spectacolele publice pe care presedintele le pune in scena la PNA, la Consiliul Superior al Magistraturii sau in fata politistilor.
Asumindu-si un rol de bunic sfatos, din gura caruia susura povesti de adormit temerile populatiei, domnul Tariceanu anunta, intr-un interviu cu poze mari din „Jurnalul national“, ca nu crede in alegeri anticipate.
O fraza mai jos, primul-ministru explica si ce anume sta la baza optimismului sau: „Nu avem motive la nivel politic, coalitia este solida, partenerii de coalitie mi se par mai multumiti decit as fi putut anticipa“. Dupa o astfel de declaratie stau si ma intreb daca domnul Tariceanu e naiv sau e doar convins ca noi nu stim pe ce lume traim.
Nu contest faptul ca varianta alegerilor anticipate e, in viitorul apropiat, improbabila, dar perspectiva unei noi chemari a romanilor la urne se indeparteaza nu pentru ca lucrurile merg ca unse in coalitia aflata la putere, ci, mai ales, fiindca principalul partid de opozitie, PSD, e chinuit de mari dureri intestine.
In orice caz, nu tema alegerilor anticipate, expediata din doua vorbe de domnul Tariceanu, m-a facut sa cred ca primul-ministru ne crede prosti. Abia cind l-am citit anuntind soliditatea coalitiei si multumirea partenerilor de guvernare mi s-a aprins beculetul de alarma.
Ce-o fi in mintea domnului Tariceanu?
Isi inchipuie cumva ca e un secret pentru romani faptul ca liberalii, democratii, maghiarii si umanistii isi cara, de saptamini intregi, pumni si picioare sub centura, incercind sa prinda cele mai importante posturi de secretari de stat?
Si ca, din acest motiv, mai toate ministerele stau blocate in asteptarea unor semnaturi pentru care nu s-a stabilit cine va tine pixul in mina?
Crede seful Executivului ca nu trece dincolo de geamurile Palatului Victoria incordarea dintre el si Ionut Popescu?
Sau ca nu se vede de nicaieri cum incearca Dan-Radu Rusanu sa-l scoata din post cu orice chip pe proaspatul ministru al Finantelor?
Are impresia domnul Tariceanu ca romanii au adormit brusc si ca au uitat interviurile date mai acum citeva zile de Traian Basescu, in care presedintele insusi recunostea blocajele din coalitia de guvernamint?
Sa fim seriosi! Daca premierul vrea sa ne infatiseze incrincenarea cu care se disputa in acest moment actul guvernarii ca pe o galerie de chipuri zimbitoare, cu ministri si lideri de partide multumiti si senini, prea bine.
Dar sa nu ceara nici clementa din partea opiniei publice atunci cind se vor auzi in piata publica plesniturile nervilor intinsi la maximum pe culoarele Palatului Victoria. Pentru ca, nu-i asa?, daca toata lumea e multumita si coalitia e solida, avem a ne astepta numai la lucruri bune!
Nu-l inteleg pe domnul Tariceanu. Stiu ca si-a dorit mult functia de prim-ministru, asa cum isi doreste din rasputeri si conducerea PNL. E un om care vrea multa putere, dar, de la un personaj cu asemenea ambitii, ma astept la un joc public pe masura. In momentul de fata, cu toate iesirile la rampa pe care le face premierul, n-as spune ca a reusit sa culeaga aplauze.
Calin Popescu-Tariceanu este, de fiecare data, cu un pas in urma declaratiilor lui Traian Basescu, facind figuratie la spectacolele publice pe care presedintele le pune in scena la PNA, la Consiliul Superior al Magistraturii sau in fata politistilor. Pe la colturi a inceput deja sa se auda ca vine la sedintele de guvern cu notite luate de la Cotroceni.
Sau ca a incasat fara sa zica nici pis in scandalul Silvian Ionescu, desi stia prea bine ca fostul prefect al Bucurestiului fusese inscaunat, culmea, cu acceptul deplin al lui Traian Basescu.
In ciuda numelui sau, care te trimite cu gindul la un om de fier, Tariceanu e, deocamdata, cam moale. Nu-mi dau seama daca e vorba de o strategie sau de un temperament care nu-i permite primului-ministru sa schimbe foaia. Poate ma insel, dar intuitia imi spune ca avem un premier dispus sa cedeze foarte mult, tocmai pentru ca ii este foarte frica sa piarda.
