Paunescu nu poate trai fara a prinde prima pagina a ziarelor. Nu are somn daca lipseste de la stiri. Are probleme de digestie cind nu-si aude vocea la radio. Se enerveaza cumplit daca indrazneste cineva sa nu-i cumpere caramizile de versuri la care a trudit eroic in tentativa de a elimina odele inchinate Ceausestilor. Ridica blesteme grele cind il mai paraseste o tiitoare.

Poate ca am mai fi uitat un pic de bardul de la Birca, de nenorocirile lasate in urma de el si de sotia sa, marea maestra a volanului Carmen Paunescu. Dar a tinut el insusi sa ne aminteasca, o data in plus, ca exista si ca nu se poate lepada de porcarii.

Episodul cu stirea de la radio e dincolo de orice imaginatie. In numarul de azi, “Evenimentul zilei” developeaza mecanismul prin care Paunescu folosea postul public de radio ca pe propria-i mosie. Dadea un telefon la Rucareanu, pac un ordin la Cazacu, iar stirea aparea la ora si in forma placute bardului.

Daca totusi se intimpla sa nu-i placa, atunci mai forma o data numarul lui Rucareanu... alo, da... se face... si poporul era informat prompt si profesionist ca marele senator a mai tras un vint.

Ce-o gindi, oare, un biped care se vede ridiculizat de propriile-i mizerii? Ce le-o explica el copiilor, nepotilor, stranepotilor, secretarelor, bircanilor, votantilor, cenaclistilor ori nostalgicilor sai?

Cum ii va convinge ca e normal ca senatorul Paunescu sa

zica “senatorul Paunescu a facut si a dres”, de parca n-ar fi vorba despre el insusi, ci despre clona lui? Nu i s-o face greata cind se priveste in oglinda?

Paunescu nu este un caz accidental, ci unul patologic. Va fi oricind o excelenta materie prima pentru studii despre grandomanie si lipsa de bun-simt. Stiti ce a declarat in prima zi a izbucnirii “scandalului radio”? Ca nu-si aminteste sa fi dictat o stire despre el insusi.

Stiti ce a spus a doua zi, prins cu fofirlica? “Nu s-a intimplat nimic. Am povestit un fapt deosebit, si anume ca un senator mersese in teritoriu si isi facuse datoria”.

Cititi si va cruciti: intilnirea bardului “cu primarii din zona Hateg, in comuna Totesti”, iar a doua zi “cu oamenii semnificativi din zona Bradului si a Orastiei”, ei bine, acestea reprezinta “un fapt deosebit”, demn de a fi adus la cunostinta intregii tari!

Dar despre Paunescu pot fi scrise nu doar tratate de patologie, ci si volume intregi de aberatii. Pe cind era cintaret de curte, cenaclul si revista Flacara ii asigurau o forta in fata careia tremurau prim-secretarii de judet. Bardul cutreiera tara in lung si-n lat, iar de peste tot isi umplea portbagajele si buzunarele.

Ce sa mai vorbim despre cum testa talentul tinerelor fete care visau sa intre in cenaclu, ori cum facea rost de case, masini si butelii, ori cum inventa vindecatori pentru a stoarce bani din necazurile amaritilor...

Acesta este Adrian Paunescu. Vremurile s-au mai schimbat, el a ramas la fel: un mare dusman al bunului-simt!