Romanii si-au ales anul trecut un nou presedinte. Dupa numararea voturilor, fostul premier Adrian Nastase si-a recunoscut infrangerea, iar liderul opozitiei, Traian Basescu, si-a proclamat victoria. Partidele din opozitie au format un nou guvern, un proces derulat printr-o transmitere corecta a puterii.

Toate acestea au avut parte de putina reprezentare in presa occidentala, la 15 ani dupa revolutiile democratice din decembrie 1989, spectacolul odata remarcabil al transferului democratic al puterii in Europa Centrala si de Est a devenit acum ceva obisnuit.

Unele tari din fostul bloc estic se afla inca pe drumul catre tranzitia la democratie (ceea ce se intampla in Ucraina in prezent) iar tanara democratie din Romania mai are multe de facut. Insa azi Romania este un membru NATO, se indreapta catre Uniunea Europeana si aduce o contributie importanta la securitatea si stabilitatea din Europa - ca si in Irak si Afganistan.

Doar cu 15 ani in urma situatia din Romania era diferita. Romanii au trait sub una dintre cele mai brutale dictaturi din lume. Milioane de oameni au fost terorizati de politia secreta, Securitatea, in vreme ce multi altii erau compromisi de colaborarea cu aceasta institutie.

Regimul a exercitat un control absolut asupra tuturor aspectelor vietii si s-a suprapus tensiunilor etnice si religioase dintre romani, unguri, germani, romi si sarbi pentru a mentine ortodoxia comunista. Economia romaneasca a fost jefuita de o nomenclatura de tip sovietic si de familia corupta a crudului dictator al Romaniei, Nicolae Ceausescu.

Efectele sistemului mono-partidist cladit de Ceausescu se resimt pana azi. Insa mentalitatea romanilor se modifica in bine. Tinerii romani, care au crescut intr-o societate libera si au studiat in Occident, se intorc in tara lor plini de energie si de idei noi. Coruptia, inca o problema, a fost altadata acceptata ca "uleiul comertului".

In prezent este criticata de intregul spectru politic si a constituit subiectul decisiv in actuala campanie electorala.

Privind transformarea remarcabila a Romaniei sunt uimit de pesimismul in crestere fata de viitorul democratic al Irakului. In 2003 Irakul avea multe in comun cu Romania din 1989. Ca si poporul roman, irakienii au scapat de un stat politienesc.

Familia Hussein a exploatat resursele umane si naturale ale Irakului pentru scopurile proprii, iar cruzimea lor a fost adanc marcata in constiinta a doua generatii de irakieni. Irakul a fost odata printre cele mai bogate, educate si complexe societati arabe.

Ca si Securitatea, fedayeenii lui Saddam au terorizat poporul irakian. Ca si nomenklatura comunista din Romania, Partidul Baas a pus mana pe resursele natiunii si a exploatat tensiunile etnice dintre suniti, siiti, kurzi si turcmeni.

Ca si familia lui Ceausescu, Saddam Hussein si fiii sai au jefuit bogatia poporului irakian pentru a-si construi palate vaste si extravagante, multe dintre ele fiind folosite doar o zi pe an.

Astazi, irakienii au scapat de aceasta brutalitate. In ciuda campaniei de intimidare, irakienii preiau controlul asupra propriei tari. Suveranitatea a fost transferata catre un guvern interimar. Irakul are o lege administrativa de tranzitie care serveste de constitutie interimara, cu o carta a drepturilor ce garanteaza libertati de neconceput pentru irakieni acum 18 luni.

Exista o presa libera cu peste 200 de ziare. Au fost deschise mai multe scoli, chiar si in satele indepartate, iar prezenta fetelor la cursuri este in crestere. A aparut o noua moneda, fara chipul lui Saddam, care este administrata de o banca centrala independenta.

Dupa trei decenii de economie controlata de stat, exista aici o piata bursiera si un inceput de economie de piata cu mii de afaceri deschise dupa eliberare.

Irakul se afla din multe puncte de vedere acolo unde se gasea si Romania acum cativa ani. Intr-adevar, Romania nu a avut de a face cu o rezistenta armata si cu teroristi straini, insa a avut greutatile ei. Revolutia din 1989 a fost urmata in 1990 de mai multi pasi inapoi, inclusiv de infamul si sangerosul atac al minerilor asupra unei demonstratii pasnice si democratice, organizata in Bucuresti.

Aceasta rabdare a natiunilor libere fata de Romania acum 15 ani trebuie sa fie aplicata acum Irakului. Trei presedinti americani au hranit democratia din Romania. Presedintii Clinton si Bush au facut vizite istorice la Bucuresti, insufland incredere poporului roman. NATO, prin Parteneriatul pentru Pace, a facut din Romania un membru deplin.

Tarile UE si Comisia Europeana au lucrat asiduu sa aduca Romania pe calea aderarii. Acest angajament nu a fost doar pentru Romania, ci pentru toate statele europene care s-au dedicat unui viitor democratic.

Irakul s-a eliberat de sub despotul sau abia acum 18 luni si se gaseste inaintea primelor alegeri libere din istoria sa. Peste 7000 de candidati si 400 de liste de candidati concureaza. Pentru perioada alegerilor mii de irakieni vor fi pregatiti sa deserveasca sectiile de votare.

Un sondaj recent indica faptul ca peste 80% dintre irakieni intentioneaza sa voteze la 30 ianuarie, desi trei sferturi dintre acestia se asteapta la o escaldare a violentelor in perioada alegerilor.

Unii critici sustin ca irakienii nu sunt capabili de democratie. Multi au spus la fel despre romani in anii '90.

Dimpotriva, democratia va avea succes in Irak - insa doar daca natiunile libere ale Occidentului vor fi alaturi de poporul irakian, sprijinindu-l si ajutandu-l asa cum au facut cu popoarele Romaniei, Bulgariei, Germaniei de est, Poloniei, Ungariei, Cehiei, Slovaciei, tarilor baltice si acum al Ucrainei.

Poporul roman stie ca drumul catre o societate libera este lung si dificil. Insa, dupa cum ar spune orice trecator din Bucuresti, democratia este singurul drum. Daca natiunile libere vor arata aceeasi hotarare in Irak, ca in Europa centrala acum 15 ani, oamenii de pe strazile din Bagdad vor putea avea aceeasi sansa sa-si inceapa propriul drum.

J.D. Crouch II este Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti.

Articolul de mai sus a aparut in Wall Street Journal Europe,

la data de 13 ianuarie 2005.

Retiparit cu permisiunea Wall Street Journal Europe, (c) 2005 Dow Jones & Company, Inc.