"Eu, de obicei, spun ce spune Ion Iliescu", sunt cuvinte pe care nimeni nu s-ar fi asteptat sa le auda, de sub mustata lui Miron Mitrea, in urma cu un an. Cu toate astea, in pragul usii de la sala de sedinta a grupurilor parlamentare PSD, joi, Mitrea a rostit aceste vorbe pe un ton foarte serios, ca si cand a-l adora pe Iliescu este pentru el un lucru de la sine inteles.

Momentul Mitrea ilustreaza foarte bine asezarea faliilor dupa seismul din decembrie, cand PSD a schimbat bancile puterii cu ale opozitiei. Incet dar sigur, Ion Iliescu se indreapta spre presedintia acestui partid, in timp ce greii PSD ii sufla vant din pupa. In acest timp, Adrian Nastase ramane ancorat in port, urmarind cum echipajul l-a parasit pentru corabia iliesciana.

Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Nicolae Vacaroiu, Victor Ponta, Mircea Geoana, Octav Cozmanca, Viorel Hrebenciuc, Doru Ioan Taracila, Ioan Solcanu sunt cu totii ca si urcati pe puntea lui "Nea Nelu", alaturi de credinciosii veniti de la Cotroceni. Pe masura ce Ion Iliescu e tot mai increzator, Adrian Nastase devine tot mai crispat.

Pe masura ce gura lui Iliescu se lateste a zambet dincolo de lobii urechilor, cea a lui Nastase se strange punga, ca si cand ar vrea sa-si inghita dispretul intr-un ultim gest de buna crestere. Prin contrast cu varsta, ochii lui Iliescu sunt plini de viata, in schimb ai lui Nastase mai pierd ceva din stralucire dupa fiecare intalnire cu colegii de partid.

Tot mai des, Adrian Nastase intra, nu numai la propriu, in urma lui Ion Iliescu in salile in care pesedistii se strang pentru nesfarsitele sedinte de partid. Mai lipseste ca Ion Iliescu sa-i recite din Traian Basescu: "Adriane, nici nu stii cat de mic incepi sa fii!". Taberele din PSD par sa se fi regrupat aproape spectaculos in ultimele zece zile.

Dan Ioan Popescu si Miron Mitrea, altadata locotenenti credinciosi ai lui Nastase, apoi shoguni autonomi, si-au marcat teritoriul in jurul lui Ion Iliescu.

"Pentru multi am fost o umbrela", exclama, cu ciuda, Adrian Nastase in urma cu doua zile, dupa sedinta organizatiei de baza de la sectorul 1, unde Ion Iliescu a fost aclamat, in timp ce el a fost infierat cu manie proletara drept urmas al cabinetului 1.

Pentru Nastase, aceste zile reprezinta decontul miscarii de acum sase luni, cand, cu un singur gest, si-a indepartat colegii de la putere, aducand in locul lor o echipa de "yesmeni". Odata reactivata, Delegatia Permanenta nu a mai fost tapsanul pe care Nastase zburda fara ca nimeni sa cracneasca. Formula "o echipa" nu il mai include si pe Nastase.

Nici la nivelul organizatiilor fostul premier nu sta mai bine. Dimpotriva. Felul sau de-a fi i-a adus numai critici si nu putini sunt aceia care isi doresc sa nu-l mai vada in ochi, considerandu-l responsabil pentru pierderea puterii.

"Nu vreau sa mai par altceva decat sunt", a exclamat Nastase si a plecat sa macelareasca mistreti prin padurile din domeniul lui Tiriac, in loc sa-i caute in propriul partid. Imediat, la Cluj, locul de unde pornesc revolutiile pesediste, micul Titulescu si-a infipt coltul in mana care l-a hranit, ridicand glasul impotriva mentorului sau, Adrian Nastase, exact pe tema participarii la vanatoare.

Gruparea presedintelui PSD da semne de slabiciune, aidoma liderului ei. Ioan Rus a fost initial trimis la inaintare, ca cercetas, dar apoi chiar Nastase l-a lasat in ofsaid, consolandu-l sa-si faca jurnal pe Internet. La nivel parlamentar, putini sunt cei care mai mizeaza pe actualul presedinte al Camerei, reprosandu-i lipsa de fair play si loialitate.

In schimb, Iliescu e privit ca o persoana care nu-si abandoneaza niciodata tovarasii, deci un loc cu siguranta zilei de maine. Pe acest fond de reasezari in partid, discutiile despre restructurare se fac pe un ton din ce in ce mai scazut, demonstrand ca, pana la urma, problema a fost cea a suprematiei in PSD a unuia sau altuia dintre cei doi lideri.

Ideea ca restructurarea poate duce la "destructurare", la ruperea partidului, este o sperietoare din carpe. In primul rand, pentru ca Adrian Nastase nu va pleca niciodata din acest partid, iar daca ar face-o, probabil ca nu l-ar urma aproape nimeni.

Dovada sta faptul ca, la prima rafala mai puternica, oamenii sai i-au intors spatele, tot asa dupa cum si el i-a lasat in cadere libera cu Iliescu de fata. In al doilea rand, pentru ca etapa plecarilor in masa a trecut. Pragmatismul zilelor noastre i-a facut mai precauti pe intreprinzatorii politici. Un partid inseamna in primul rand logistica.

In lipsa acesteia, si in primul rand a finantarilor, un nou partid nu e altceva decat un banal nume in registrul de la Tribunal. Exemplul Forta Democrata, infiintat de Petre Roman, este definitoriu pentru felul in care alegatorii sunt dispusi sa primeasca un nou partid in viata lor, indiferent cat de sonor ar fi numele de pe eticheta electorala.

Ruperea PSD este mai degraba o marota a lui Ion Iliescu, care a trait scindarea FSN si desprinderea ApR. De aici si recentele vorbiri despre opozitia care incearca sa rupa PSD, preluate acum papagaliceste si de Nastase. Biroul executiv de luni va insemna, pentru PSD, semnalul clar al directiei in care va merge, dar si al echipei care va conduce acest vehicul.

"Ce am eu de pierdut?", se intreba Adrian Nastase, joi seara, cu un aer usor hamletian. Asa e. Tablourile, conturile, casele, ouale de la Cornu raman. Presedintia partidului, in schimb, va ajunge in alta parte.