De unde stim ca un ministru care depune, si la inceputul, si la sfirsitul mandatului, o declaratie din care nu rezulta ca si-ar fi sporit averea nu a primit, de fapt, mita in actiuni, avind la iesirea din Palatul Victoria un portofoliu de zeci de ori mai mare?
Dupa ce, saptamina trecuta, „Cotidianul“ a avut curajul sa puna in discutie legaturile dintre oamenii politici si Bursa de Valori, aratind, pentru inceput, ca mai multi membri ai actualului Executiv, in frunte cu primul-ministru, detin actiuni tranzactionate pe piata de capital, a inceput nebunia.
Ce mai freamat, ce mai zbucium! Articolul din „Cotidianul“ s-a adaugat unei discutii televizate a sus-semnatului cu ministrul Finantelor, Ionut Popescu.
Observind valoarea impresionanta a portofoliului de actiuni pe care le detine domnul Popescu, e vorba de aproape un milion de dolari, am „indraznit“ sa aduc in discutie acel insignifiant 1%, cu care se impoziteaza cistigurile obtinute la Bursa si sa-mi exprim parerea ca este, cel putin, imorala dubla ipostaza de membru al Guvernului si membru al comunitatii jucatorilor activi pe piata de capital.
Am facut respectivele afirmatii luind in calcul faptul ca anul trecut a fost „anul Taurului“ la BVB, adica au avut loc cresteri spectaculoase ale actiunilor cotate, unii jucatori inregistrind cistiguri de 150% sau chiar mai mult la sumele investite.
La un asemenea profit, chiar daca vorbim despre bursa, adica despre locul in care poti sa si pierzi foarte mult sau chiar totul, mi se pare ca poate fi luata in calcul macar o impozitare graduala a cistigurilor.
De cealalta parte, inainte de a ridica problema moralitatii demnitarilor care sint, in acelasi timp, si jucatori la bursa, am cercetat care sint reglementarile in acest sens existente in alte tari ale lumii.
N-a fost o mare surpriza, era destul de usor de anticipat: sint nenumarate state, in frunte cu SUA, in care demnitarii sint obligati sa renunte la implicarea lor pe piata de capital, o data ce ajung in functii din care ar putea fi suspectati ca au acces la informatii confidentiale, asa-numitele „inside information“.
Care este situatia in Romania? Cu exceptia unor precizari sumare, declaratiile de avere ale demnitarilor nostri nu ne spun mare lucru despre implicarea lor pe piata de capital. Din acest punct de vedere, ministrul Finantelor este o exceptie si merita felicitari.
Desi i s-a spus ca legea nu cere o situatie detaliata a portofoliului de actiuni detinute, Ionut Popescu a dat dovada de o corectitudine rara si a publicat, ca anexa la declaratia de avere, un extras complet al actiunilor pe care le are. De aici au inceput intrebarile.
Atit cele legate de portofoliul domnului Popescu, despre care nu stiam daca este inghetat sau in miscare, dar, mai ales, despre numarul si numele altor demnitari care joaca la bursa. Cind am vazut ca, in declaratia premierului, dupa o enumerare sumara a actiunilor detinute la SIF-uri, se lasa cu deja celebrul „etc.“, ne-am hotarit sa provocam o dezbatere publica legata de acest subiect.
N-as vrea sa las loc de interpretari. Subscriu cu toata puterea la ideea ca bursele reprezinta adevaratele catedrale ale unei economii de piata. Stiu cit de vulnerabile sint aceste institutii in fata zvonurilor sau a atacurilor directe, mai ales cind luam in discutie o piata de capital aflata la inceput, cum este cea din Romania.
Sint, la rindu-mi, un mic investitor in actiuni listate la BVB, asa ca, prin ricoseu, orice scadere a cotatiilor ma atinge in mod direct la buzunar. Dar toate aceste lucruri nu trebuie sa ne opreasca sa discutam deschis despre subiecte in care apare si numele Bursei de Valori.
Dincolo de pericolul pe care l-am semnalat in legatura cu implicarea oamenilor politici pe piata de capital avind in vedere accesul lor la informatii confidentiale, mai trebuie spus ca ramin destule semne de intrebare privind felul in care sint verificate sumele jucate pe bursa.
Sint bani albi, sint bani negri? E, oare, imposibil, intr-o tara ca Romania in care coruptia e la ea acasa, sa nu fi aparut spaga in actiuni cotate la bursa? De unde stim ca un ministru care depune, si la inceputul, si la sfirsitul mandatului, o declaratie din care nu rezulta ca si-ar fi sporit averea nu a primit, de fapt, mita in actiuni, avind la iesirea din Palatul Victoria un portofoliu de
zeci de ori mai mare? Raspunsul e simplu, n-avem de unde sa stim, cita vreme, nici la inceputul, nici la sfirsitul mandatului sau, nu-l obliga nimeni si nimic sa prezinte o situatie detaliata a calitatii sale de actionar, ci numai precizari sumare despre societatile la care are o participare de capital mai mare de 5.000 de euro.
In numele transparentei despre care au vorbit in nenumarate rinduri si pentru a inlatura suspiciunile, membrii guvernului trebuie sa clarifice, in noua lege privind declararea averilor, si aspectele privind implicarea demnitarilor pe piata de capital. Ar fi o actiune in pierdere pentru buzunarul multor politicieni, dar cu o cotatie imensa la bursa bunului-simt.
