Dusmanii poporului: FMI si "greaua mostenire"

de George Solomon     Adevarul
Luni, 31 ianuarie 2005, 0:00


"Ne bate Dumnezeu daca cerem mai mult in privinta impozitelor!", afirma zilele trecute premierul Tariceanu, raspunzand oamenilor de afaceri care au avut curajul sa "carcoteasca" impotriva politicii fiscale a noului Guvern.

Supararea sefului de la Palatul Victoria pare aidoma celei pe care o incearca un bun crestin care isi face pomana cu un boschetar si vede ca acesta stramba din nas la bucata de paine pe care o primeste, multumindu-se sa molfaie doar felia de parizer invelita in hartie. Si eventual iti mai arunca printre dinti si un "fir-ai al dracu' de zgarcit".

Numai ca, daca tot ar avea motive de suparare, primul-ministru n-ar trebui sa-l amestece in chestiune pe Cel de Sus - ocupat probabil cu totul si cu totul de alte treburi - ci pe el insusi si oamenii care il inconjoara. Pentru ca au omis sa spuna fara ocolisuri ce presupune relaxarea fiscala.

Din capul locului trebuie salutate introducerea cotei unice de 16 la suta pentru impozitul pe venit si reducerea impozitului pe profit la acelasi nivel.

Daca luam doar exemplul Slovaciei (deja stat membru al UE) - dintre tarile care au trecut la cota unica - sperantele ca mediul de afaceri se va dezgheta si companiile straine vor prefera sa investeasca in Romania, infiintand locuri de munca, iar romanii vor castiga si ei mai bine sunt mai mult decat indreptatite.

Pe de alta parte insa, guvernantii de acum stiau ca o asemenea revolutie fiscala va produce o gaura consistenta la bugetul statului, care va trebui acoperita cumva. La fel si delegatia FMI care a venit la Bucuresti. Cifra de care se vorbeste cel mai des este de circa 30.000 miliarde lei pe care bugetul ii va pierde in prima jumatate a anului.

Asta nu-i o problema de nerezolvat, spun guvernantii: in primul rand, nu credem ca pierderea va fi atat de mare; apoi renuntam la reducerea CAS-ului cu doua puncte procentuale in acest an (asa cum stabilise fostul guvern), dublam impozitul pentru microintreprinderi (de la 1,5 la suta la 3 la suta din cifra de afaceri) si cel pentru dividendele platite persoanelor fizice (de la 5 la suta la 10 la

suta). Cu banii stransi astfel, n-ar mai fi nici o problema sa acoperim golul bugetar, sustin locatarii de moment ai Palatului Victoria. De acest lucru incearca sa-i convinga si pe expertii Fondului.

Dar balbaielile si lipsa de coerenta ale membrilor Executivului de a explica ca este nevoie de alte resurse care sa suplineasca banii care nu ies la socoteala au dat nastere primelor proteste si, mai grav, lasa din ce in ce mai acut impresia ca reforma fiscala este infaptuita dupa ureche: facem asa, apoi vedem noi cum ne descurcam.

Dupa ce a declarat public de mai multe ori ca dividendele vor fi impozitate cu 5 la suta, premierul Tariceanu se zburleste acum la oamenii de afaceri si ii sfatuieste "sa citeasca legile", "sa puna mana pe creion sa-si calculeze avantajele de pe urma intregii politici fiscale" si sa nu se mai vaite de dublarea acestui impozit.

Daca e asa, sa intelegem ca premierul nu a citit legile inainte de a face declaratiile cu pricina? Incercarile hei-rupiste de a drege busuiocul se indreapta incet-incet spre laitmotivul "grelei mosteniri": "Fostul guvern a decis dublarea impozitului, noi n-avem ce sa facem".

Cum asa, pai fostul guvern voia sa reduca si CAS-ul cu 2 la suta si sa pastreze grila veche de impozitare - insa lucrurile n-au ramas asa. Dar "greaua mostenire" a inceput sa fie invocata ca o scuza in tot mai multe cazuri.

Este adevarat ca acum vor trebui scumpite energia, gazele, benzina si dati afara cateva mii de oameni din societatile de stat care de mult nu mai lucreaza, pentru ca guvernul PSD a dorit neaparat sa castige alegerile si si-a lasat balta angajamentele.

Cum au venit expertii FMI-ului, care lucreaza numai cu creionul in mana, premierul Tariceanu a apelat la vechea formula: "Situatia economica e mult mai proasta, gunoiul a fost ascuns sub pres". Subtextul unor astfel de declaratii este destul de straveziu: credeam ca avem destula osanza, dar nu e asa.

Iar FMI vrea sa ne oblige sa crestem si mai mult accizele (a se citi scumpiri si mai mari la carburanti, energie etc.

), sa mai reducem din cheltuielile publice (desi, de exemplu, doua treimi din bugetul pentru medicamente compensate a fost deja papat), incercam sa nu majoram TVA-ul si vrem sa facem recalcularea pensiilor in acest an, dar FMI-ul se opune si zice sa lasam jumatate pentru la anul (deoarece nu sunt bani).

Ca si in cazul guvernelor anterioare, sperietoarea FMI este folosita drept justificare pentru nerealizari si masuri nepopulare. Dar Fondul este interesat doar sa nu dam economia peste cap.

Expertii lor vor sa stie ca nu ne intindem cu cheltuielile mai mult decat ne e plapuma, ca inflatia va continua sa coboare, ca vom incepe sa exportam mai mult si sa importam mai putin, ca rau-platnicii isi vor achita din datorii si ca firmele de stat nu vor mai consuma degeaba banii contribuabililor. FMI nu impune modul cum sa facem acest lucru, cel mult ofera sugestii.

In locul umflarii in pene a premierului Tariceanu cum ca "FMI sa nu ne dea noua sfaturi, Guvernul este singurul care face politica economica", este de preferat o "socializare" pe partia de schi intre cele doua parti. Chiar si televizata, daca mecanismul negocierilor este astfel mai bine uns.

Pentru ca, desi nu este vorba neaparat de bani, Guvernul trebuie sa inteleaga ca nu FMI are nevoie de Romania, ci invers, din pacate. Si mai ales sa aiba constiinta faptului ca unda verde de la Fond este absolut necesara pe drumul tarii noastre spre Bruxelles.















33 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version