Un raport al unitatii de contrainformatii din SIE scotea la iveala, la finele anului 1997, in desavarsita limba de lemn securistica, urmatoarele "aspecte": "In activitatea Serviciului de Informatii Externe se manifesta o serie de disfunctii majore, care afecteaza, sub raportul finalitatii, indeplinirea misiunilor si activitatilor in exterior, determinate si favorizate de o conceptie de munca

deficitara din punct de vedere al selectarii directiilor prioritare de actiune, adaptarea intr-un ritm prea lent la mutatiile operativ-informative survenite pe principalele spatii de actiune si nu in ultimul rand, de scaderea, cel putin aparent, a nivelului profesional al demersurilor specifice.

A avut loc o scadere semnificativa a volumului si calitatii dispozitivelor informative externe, ceea ce s-a reflectat in diminuarea, de ansamblu, a potentialului informativ al Serviciului de Informatii Externe (...).

Deteriorarea continua a climatului general de munca a fost favorizata si de atentia formala acordata de catre seful Serviciului de Informatii Externe problemelor de protectie contrainformativa specifica a activitatii si personalului. Semnalarilor ce i s-au facut nu le-a dat curs si nici nu a actionat pentru introducerea unui sistem corespunzator de teste si verificare a loialitatii cadrelor".

De ce nu "dadea curs" generalul Ioan Talpes sesizarilor ofiterilor de contrainformatii? Ce anume ascundea lipsa sa de "fermitate"? O serie de rapoarte, ca si surse de presa ne-au oferit ocazia sa aruncam o privire in culisele celui mai discret serviciu secret din Romania - Serviciul de Informatii Externe.

Astfel, incepem in paginile ziarului Ziua un "Armaghedon" al SIE - si o facem, nu intamplator, cu un personaj care nu a aparut pana acum mentionat in presa, desi Aurel Ceciu a stat, la propriu, in "spatele" activitatii Serviciului de Informatii Externe, fiind sef cu logistica al acestui serviciu secret.

Ziua si spionul - astazi, Aurel Ceciu

Aurel Florin Dan Ceciu s-a nascut in 4 mai 1948 in Busteni - Prahova, unde dupa 1989 si-a deschis un magazin si un restaurant. Pana in 1979, a functionat ca ofiter inginer in cadrul Directiei de inzestrare a Ministerului de Interne.

Se zvonea in cadrul Securitatii, pana la fuga lui Ion Mihai Pacepa, ca ar urma sa se casatoreasca cu fiica acestuia; fireste ca planurile de mariaj au fost parasite de Ceciu, o data cu decizia luata de generalul Pacepa de a alege libertatea.

Cu toate acestea, a fost mutat, departe de munca operativa, la scoala de Securitate de la Baneasa (intre 1980 si 1984) - ceea ce, unii dintre cei care l-au cunoscut, au socotit a fi o mare greseala facuta de regimul comunist, pentru ca in noul post a avut posibilitatea ca astfel sa cunoasca generatii intregi de ofiteri de informatii si contrainformatii, precum si posturile pe care acestia vor

lucra. Dar cei ce il suspicionau de o eventuala tradare au gresit - pe Ceciu l-au interesat doar banii.

Din noua sa pozitie de la scoala de Securitate, si-a ales viitoarea "tinta" spre a-i consolida ascensiunea in "aparat": datorita faptului ca Richard Winter era seful de cadre in CC al PCR si venea la unele activitati ale scolii de la Baneasa, a cunoscut-o cu astfel de prilejuri pe fiica acestuia, care pe atunci (in 1983) era proaspat divortata de baiatul fostului prim secretar de la Arad.

Fosta domnisoara Winter avea cu acesta si o fetita, ceea ce strica dosarul ambilor. Pana la urma, toate s-au reparat. Domnisoara Winter a avut o ascensiune fulminanta ca doamna Cociu, iar primul ei sot, poate nu intamplator, a ajuns dupa 1989 ofiter in SIE, ca sef de serviciu in subordinea generalului Dumitru Ciobanu.

Dar sa revenim la personajul nostru. Nu a durat mult pana la casatorie, Adrian Ceciu fiind apoi (si nu intamplator) imediat promovat de Andruta Ceausescu, comandantul scolii de Securitate, in functia de loctiitor la comanda, responsabil cu probleme logistice si de transmisiuni - desi, din cauza pregatirii, acesta nu putuse urca, pana atunci, decat pana la gradul de capitan.

De aici, a trecut in 1985 pe o functie similara (sef cu "spatele", adica problemele de administratie) la scoala de Militie, unde "l-a gasit" Revolutia.

"Revolutionarul" Ceciu

In cursul evenimentelor din decembrie 1989, Ceciu a fugit de la "locul de munca" si s-a numarat printre primii "defectori" din Ministerul de Interne: s-a prezentat la o unitate militara, unde, dupa cum sustin colegi ai sai din Securitate, "a tradat locul de asa-zisa retragere a conducerii - baza Petrachioaia, unde apoi s-a dus cu doua automobile sa-l captureze pe Andruta Ceausescu".

Dar fostul sau protector nu era insa acolo, asa ca a indreptat "patrula" de militari si revolutionari spre domiciliul acestuia, unde pana in 1989 umblase cu "atentii" si "sarumana". L-a gasit aici si l-a arestat, "in numele Revolutiei".

Andruta Ceausescu locuia pe atunci nu departe de unul dintre cele mai conspirate sedii ale Securitatii - este vorba de sediul unitatii Actiuni Valutare Speciale, condusa de colonelul Anghelache, care strangea cotele de participare la contracte comerciale ale ofiterilor din ICE Dunarea, Romtehnica, Romcereal, Rompetrol, ARCOM, TERRA etc. si le varsa la BRCE. Sediul era in strada Roma 48.

Poate nu intamplator, casa din strada Roma a ajuns, dupa 1989, sediul oficiosului FSN "Dimineata". Ceciu i-a condus deci in strada Roma 48 pe militari.

Aici se aflau retrasi ofiterii AVS, care nu erau inarmati si numai prezenta de spirit a comandantului patrulei militare a dus la evitarea unui macel: din 19 decembrie 1989, generalul Aristotel Stamatoiu ordonase depunerea armamentului ofiterilor DIE intr-un depozit de pe strada Batistei. "Baietii" isi pregateau "gulerele albe".

"Academia de Politie" - varianta romaneasca

Iata-l deci pe capitanul de militie Ceciu ajuns "combatant" al Revolutiei. Din aceasta postura, fostul capitan de securitate l-a cultivat intens pe seful Academiei de Politie (fosta scoala de Militie), generalul Vasile Dobrinoiu, ca sa o angajeze pe sotia lui ca profesoara de engleza (cu gradul de capitan).

De aici, doamna capitan Ceciu, fosta tovarasa Winter, a ajuns apoi sa lucreze la Pasapoarte, de unde s-a transferat la o firma turco-romana (care numara printre actionari pe nepoata generalului Dobrinoiu, casatorita cu patronul turc). In lumea afacerilor era insa mai greu: asa ca s-a intors la Directia Protocol a Academiei de Politie, cu gradul de maior.

Doamna "profesoara" Ceciu, cum i-a placut sa i se spuna, se ocupa de intrarea pe "usa din dos" la scoala de politisti a unor fii si fiice de ofiteri MI, din serviciile secrete, justitie sau ai unor potentati oameni de afaceri.

Un asemenea ofiter superior a platit admiterea fiului sau in 1996 cu doua tablouri, dar nu a putut face vreo sesizare: el insusi le-a sustras in decembrie 1989 aceste tablouri din sediul Comitetului Central.

Filiera functiona eficient, simplu si fara gres, toata lumea iesea castigata: doamna maior Ceciu-Winter medita la engleza "candidati" pe care dupa o selectie "materiala" severa ii "pasa" colonelului Ticlea (pe atunci prorector, fost coleg de facultate cu Doru Ioan Taracila, ministru de interne, caruia se pare ca ii datora ascensiunea).

Din filiera mai facea parte si un anume Nistoreanu, persoana cu "relatii", care le aranja, in "contrapartida", profesorilor din Academia de Politie cursuri bine platite la facultati particulare.

Conform unor rapoarte ale unui ofiter de contrainformatii din SIE care a analizat dosarul "Ceciu", s-a practicat frecvent "admiterea" la Academia de Politie pe aceasta retea, aceasta fiind utilizata in cadrul a multi studenti, fii de personalitati, oameni de afaceri etc. Cu un efect dublu: familia Ceciu castiga si bani, si influenta.

Astfel, ca sef al logisticii din Academia de Politie, Aurel Ceciu a stiut sa se "descurce" mai mult decat bine. Iar o intamplare i-a deschis portile catre "dragostea" sa dintai, serviciile secrete, unde, datorita "tradarii" sale din decembrie 1989, care nu a fost uitata de fostii camarazi din Securitate, ajunsi intre timp in functii inalte, nu cuteza sa spere ca se poate intoarce.

Ceciu intoarce spatele Politiei si intra in SIE

In perioada 1992 - 1994, dupa cum sustine o sursa care ii cunoaste bine biografia, Aurel Ceciu a reusit sa intre in gratiile sefului SIE, Ioan Talpes. La Academia de Politie, prin campul sau larg de relatii, seful logisticii s-a ocupat personal de "soarta" lui Codru Talpes, student al acestei institutii, la specialitatea Politia pentru Controlul Trecerii Frontierei.

Codru Talpes era singurul student "decazarmat", deci nu statea la un loc cu ceilalti in caminele Academiei; Codru nu venea decat la examenele de sesiune; iar aceste examene ii erau "aranjate" lui Codru de comandantul Dobrinoiu sau de adjunctul sau cu "spatele", Aurel Ceciu.

De fapt, la admiterea lui in 1992, cand dadea a doua oara acest examen, Codru a avut noroc si cu "tata Talpes": se afirma ca ar fi cunoscut dinainte subiectul la istorie, subiect scris tocmai de catre generalul Talpes, in seara dinaintea examenului, la o vila a SIE din Mangalia, unde se afla in concediu. Astfel, calea lui Ceciu spre o cariera in spionajul romanesc era deschisa.

Dar intra aici ca sef cu "spatele", adica loctiitor cu problemele logistice - un sector de activitate pe care il stia deja foarte bine. Iar domnul Dobrinoiu avea, la randul sau, sa-si primeasca si el recompensa, ceva mai tarziu: un credit preferential de 10.700 USD de la Bancorex.

Uitase, probabil, cum se numea prima sa lucrare, publicata inca in 1983: "Traficarea functiei si a influentei in dreptul penal". Dar, dupa ce a ajuns sef la Academia de Politie, mai avea nevoie de o carte, spre a deveni profesor universitar - a scos-o in 1995 la o editura privata, nu stim daca cu "sponsorizari".

Titlul este, la fel, pe masura celor ce se petreceau pe atunci in Academia de Politie: "Coruptia in dreptul penal romanesc". Sau, mai bine spus, dupa cum zice un proverb romanesc, "pestele de la cap se-mpute".

Om gospodar, la plecarea din Academia de Politie, Aurel Ceciu a luat pana si candelabrul din Sala Oglinzilor (sala festiva), punand in loc "elegante" lampi de neon, dupa cum declara ulterior un colonel, sef al Directiei inzestrarii, ca si un alt fost cadru al Academiei, detasat ulterior intr-o alta unitate.

Si pentru ca si parchetul din sala de festivitati era unul din esente rare, l-a schimbat si pe acela.

Culmea este ca la momentul angajarii acestui intreprinzator ofiter in SIE, colonelul Grigoras, pe atunci fost sef al Contrainformatiilor, a ordonat investigatii din care au reiesit multe dintre faptele istorisite mai sus, ca si altele, chiar mai grave, dar care pot fi socotite inca secrete de interes operativ.

Dar orice sef care doreste o curatire serioasa a spionajului romanesc si o clarificare a trecutului tulbure a acestui serviciu secret in tranzitie le poate gasi in dosarul sau de cadre.

Revenim insa la momentul incadrarii in SIE, cand Talpes a citit materialele furnizate de colonelul Grigoras si a replicat ca "nu poate face nimic, Ceciu trebuie angajat" - incercand astfel sa camufleze relatia sa aparte cu fostul sef al logisticii de la Academia de Politie.

Aceasta relatie nu privea doar faptul ca Aurel Ceciu ii daduse o mana de ajutor fiului lui Talpes. Ea privea si afacerile.

In cadrul Academiei de Politie lucra o antrepriza de constructii, condusa de Lucian Popescu, fratele vitreg al lui Andrei Hododi, patronul celebrei firme DUREF, care a prejudiciat statul cu sute de milioane de lei, imprumutati de la BANCOREX, pentru asa-zisele "inventii" ale lui Hododi, care promitea sa produca materiale de constructie din... gunoaie.

Cu toata aberatia, escrocul a reusit: dupa cum declara un ofiter de informatii, Ceciu a facilitat o legatura intre Talpes si Hododi, acesta din urma obtinand, gratie inaltei protectii (poate si a unui comision), imprumuturi masive de la BANCOREX, garantate guvernamental, de care s-a ales gunoiul.

De Hododi si caramizile sale maronii astazi nu mai stie nimic, iar domnul Talpes are imunitate parlamentara.

Afacerile lui Ceciu

Nici domnul Ceciu nu a ramas departe de afaceri, luand exemplul sotiei. Ajuns deci responsabil cu logistica Serviciului de Informatii Externe si aflat sub protectia lui Talpes, a descoperit ca aici este un vad numai bun pentru facut bani. Si "sub acoperire", cum s-ar spune. Inceputul a fost unul timid.

Prin firma unui cunoscut, fostul fotbalist "stelist" Boc, despre care ofiteri ai Securitatii aveau inainte de 1989 informatii ca face bani din inchirierea cartii lui Pacepa "Orizonturi Rosii" - dar sub controlul serviciilor de contrainformatii militare - a adus si "dotat" Serviciul de Informatii Externe cu peste 50 de aparate de aer conditionat.

Din comisionul obtinut (in 1994, cind s-a perfectat "afacerea", aceste aparate nu erau deloc ieftine), dar si din "comisioanele" ulterioare, Aurel Ceciu, ajuns intre timp din capitan de securitate, apoi de Militie, apoi de Politie un ditamai locotenent-colonelul in SIE, si-a cumparat doua DAEWOO, un "Tico" si un "Espero" si a reusit sa-si termine o casa in constructie la Busteni.

Ceciu avea experienta afacerilor imediat dupa Revolutie, cand a deschis pe numele sotiei doua firme:

- WON TEHNIC SRL, cu sediul declarat pe Dionisie Lupu 65, Ap. 25. De fapt, aceasta firma nu avea nimic tehnic. Aici, fratele sotiei sale, Gerhard Winter, coordona prepararea de bauturi racoritoare intr-un garaj, inchiriat de Victor Nanescu (general SIE, despre care vom scrie in curand), de la ICRAL.

- WINTER INDUSTRIAL SRL, cea de-a doua firma, se ocupa, potrivit Registrului Comertului, cu prelucrari de metale si galvanizare.

Imediat dupa venirea lui Ceciu in SIE, s-au "dinamizat" insa relatiile cu BANCOREX-ul, cu care spionii romani aveau o lunga traditie de colaborare (din vremea in care banca se numea BRCE - Banca Romana de Comert Exterior - si ea gestiona, practic, toate afacerile si conturile Securitatii). "S-a format o adevarata echipa, cu Talpes, Tanasescu, Silinescu - adjunctii lui Talpes, n.n.

- si Ceciu, care au penetrat puternic activitatea acestei banci, prin relatiile cultivate cu Hrebenciuc si Temesan", dupa cum sustine un fost ofiter de contrainformatii. Cadrele SIE au obtinut autoturisme Grand Cherokee, "imprumutate" din parcul de masini al BANCOREX. Unul a fost facut praf in timpul unei misiuni. Alte limuzine, Mercedes, Peugeot, au fost destinate sefilor.

BANCOREX a "sponsorizat" inclusiv constructia noului sediu din padurea Baneasa, in contrapartida oferind sediul din Batistei. De aici, Ceciu si-a tras "grosul" banilor - si anume din contractarea lucrarilor de constructie si finisaje.

Comisioanele i-au facut sa paleasca de invidie pe multi dintre vechii spioni proveniti din Securitate, care aveau si ei exercitiul "smenului", dar nu la o asemenea anvergura.

Dupa socul alegerilor din 1996, Ceciu a inceput sa stearga urmele legaturilor cu BANCOREX. El a vandut autoturismele obtinute de SIE de la banca unor particulari. Incepuse aceasta operatiune mai devreme, din 1995, cand a "casat" si a vandut 35 autoturisme, 2 microbuze si 1 autobuz (acesta din urma il achizitionase mai intai el, impreuna cu un fost coleg maior de la Academia de Politie).

O alta afacere, cea mai dubioasa pe care Aurel Ceciu a inceput-o ca sef al logisticii SIE sub Talpes, se refera la o frauda majora, de peste 1,5 milioane dolari. Ceciu nu credea ca PDSR va pierde alegerile.

Asa ca, cu ocazia achizitionarii in 1996 de echipamente electronice pentru reutilarea transmisiunilor radio ale ambasadelor, fiind acoperit de colonelul Maeran, seful Cifrului Diplomatic si de generalul Alexandru (Bebe) Tanasescu, mana dreapta a lui Talpes, despre care am scris nu demult in paginile ziarului Ziua, Ceciu a achizitionat utilaje despre care ofiterii care le-au preluat au sustinut ca

sunt invechite moral, de generatie 1990. Miza a fost mai subtila: aceste aparate radiau un camp magnetic de mare intensitate.

Conform unor estimari facute in 1997, datorita aparaturii cumparate atunci, erau necesare cheltueli de peste 25 milioane dolari, pentru ca la MAE si la ambasade sa se construiasca camere de plumb pentru transmisionisti, ca sa impiedice interceptarea discutiilor si sa fereasca personalul de iradiere.

Cheltuieli imense, care ar fi putut da o paine de mancat colonelului Ceciu, seful logisticii din Serviciul de Informatii Externe. Daca PDSR castiga alegerile. Dar le-a pierdut.

Nota autorului: In decembrie 1997, Aurel Ceciu raspundea inca de "logistica SIE. A fost trecut in rezerva la inceputul anului 1998, nu mult dupa numirea la comanda SIE a lui Catalin Harnagea. Dupa cate stim, nu a fost "reactivat", ca atatia alti "afaceristi cu epoleti", chiar la vechiul loc de munca, dupa alegerile din 2000.

Sa se fi intors la Academia de Politie? O fi cu "spatele" prin SRI sau la vreo ambasada? Imi e greu sa cred ca doamna si domnul Ceciu, acum, cand se afla la maturitatea "combinatiilor" lor, s-ar multumi doar sa se uite la telenovele.