Ion Iliescu a cistigat partidul, iar Adrian Nastase a cistigat partida cu Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu si celelalte grupari care ii amenintau pozitia.
Rivalitatea dintre primii doi lideri ai PSD – Ion Iliescu si Adrian Nastase – s-a blocat in concluzia ca isi sint reciproc indispensabili pentru continuarea carierei politice. Cel putin pentru urmatorii doi ani au facut pace. Iar daca, peste patru ani, Iliescu va avea aceeasi „vigoare de 45 de ani“, Nastase nu va ezita sa-i foloseasca din plin capacitatile electorale.
Din ciocnirile pe care Nastase le-a avut, in ultima vreme, cu Iliescu, a iesit cu ideile acestuia. Cea mai importanta este ca partidul – cu structuri de cadre, logistica si oameni – este proprietatea lui Iliescu. In plus, Nastase a acceptat ca Iliescu este informal seful suprem al PSD. Restul este o formalitate care va fi executata la Congres.
In schimb, Iliescu s-a convins ca are nevoie de un prim-adjunct si ca cel mai potrivit pentru aceasta pozitie este Nastase si nu Mitrea, Pascu sau Dan Ioan Popescu. Nastase a acceptat sa fie locul doi in partid, pentru ca risca sa nu mai fie nimic daca il obliga pe Iliescu sa-si cimenteze cuplajul cu Miron Mitrea si Dan Ioan Popescu.
Astfel ca a cedat in fata ambitiei lui Iliescu de a fi liderul suprem al partidului, pentru ca acesta, prin autoritatea sa, sa transeze rivalitatea dintre Nastase si Mitrea. In plus, Nastase a primit de la Iliescu mina libera sa-si formeze echipa de subalterni.
S-a vazut astfel ca si unul, si altul sint constrinsi sa traiasca impreuna. Un eventual divort le-ar fi risipit fulgerator „averea“ politica strinsa in cei 15 ani de exercitiu al puterii. Amindoi sint insa victime ale modului nedemocratic de a conduce partidul. Amindoi au trait cu iluzia ca sint monarhi irevocabili, cu care incepe si, mai ales, cu care se termina viata partidului.
Pentru ca nici unul nu a creat in interior conditii ca persoane din plutonul adjunctilor sa stea pe propriile lor picioare, sa devina motoare electorale, iar in situatiile de criza sa-i poata inlocui fara cutremure in partid.
Cei care s-au ridicat din umbra lui Nastase – Mitrea si Dan Ioan Popescu, de exemplu – au facut-o nu pentru ca ar fi capabili sa cistige vreo cursa electorala, ci pentru ca s-au dovedit abili sa-si ridice imperii de influente economice. Considerindu-se nemuritori, Iliescu si Nastase nu si-au creat succesori. Iliescu i-a concesionat, pentru 4 ani, partidul lui Nastase.
Dar fostul premier, cu gindul la Cotroceni, isi facea planuri ca i-l poate subcontracta lui Iliescu si nimanui altcuiva. Numai ca fostul presedinte s-a intors in partid ca proprietar, si nu in calitate de chirias.
Daca s-ar fi inconjurat de personalitati cu virtuti electorale carora sa le dea credit, si nu de servitori satisfacuti sa nu-i iasa din cuvint, Nastase ar fi putut negocia altfel cu Iliescu.
