Cum aratam in analizele anterioare, daca ar fi schimbata regula jocului, impusa de cei cinci baroni SIF, atunci cetatenii ar avea dreptul de a decide cu adevarat, in calitatea lor de actionari, cine si in ce fel le reprezinta interesele. Guvernul este dator sa decida o verificare imediata a averilor reale detinute de actualii conducatori ai societatilor de investitii financiare.

Pentru ca, sub aspect legal, ei nu pot avea de ani de zile alte venituri decat cele rezultate din activitatea de manageri SIF. O activitate desfasurata, cum s-a vazut, nu in folosul, ci in paguba celor noua milioane de actionari. Al doilea control, initiat tot de Guvern, impreuna cu CNVM, ar trebui sa vizeze o alta posibila incalcare a normelor.

Intrucat, in prezent, exista o bariera peste care, legal, nu se poate trece, care limiteaza dreptul unui actionar la detinerea a 0,1 la suta din capital, autoritatile trebuie sa verifice daca asa stau lucrurile. Daca nu cumva, pe cai ocolite, baronii SIF au reusit sa obtina controlul. In toate cazurile de mai sus, acestia urmeaza sa raspunda penal si, evident, isi pierd statutul de Hopa-Mitica.

O data indepartati, prin efectul legii, de la conducerea SIF-urilor, se creeaza posibilitatea statutara ca bariera de 0,1 la suta sa fie ridicata. Concentrarea legala de capital poate salva situatia. Si poate aduce castiguri reale milioanelor de cetateni care sunt actionari.

SIF-urile detin pachete mai mari sau mai mici de actiuni in mii de societati comerciale. Pe care le administreaza dupa ureche. Sau, mai bine spus, in functie de interesele personale ale celor care reprezinta, in prezent, managementul SIF-urilor. Iesirea din acest al doilea cerc vicios - primul a fost expus in editorialul de ieri - nu se poate face decat prin intermediul Bursei.

Cu alte cuvinte, liberalizandu-se detinerea de capital, milioanele de cetateni posesori, in acest moment, ai unor hartii care atesta ca ei sunt actionari, dar nu le aduc absolut nici un folos, vor avea posibilitatea de a le vinde. Obtinand astfel, in fine, un castig.

Cei care le vor cumpara, investitori romani sau straini, dincolo de faptul ca vor aduce lichiditate, vor decide in viitor, cu adevarat, asupra managementului. Si, intrucat au platit pentru acest drept, vor avea grija ca managementul sa fie performant.

Iar daca se va intampla asa, atunci, in fine, actionarii ramasi - alte milioane de cetateni care nu si-au vandut actiunile la Bursa - vor putea primi anual, sub forma unor dividende, importante sume de bani. Pe de alta parte, si SIF-urile pot crea lichiditate, vanzand unele dintre actiunile pe care le detin in societati comerciale.

Iar o parte din banii sub forma de profit ajung din nou la cetateni.

In acest moment, Romania, membru NATO si candidat sigur pentru Uniunea Europeana, poate atrage numerosi investitori. Miliarde de dolari pot intra astfel in tara, accelerand procesul de modernizare si influentand decisiv nivelul de trai al populatiei.

Daca fenomenul de mare coruptie va fi inhibat si diminuat, daca in general infractionalitatea economica va fi redusa si daca Justitia va incepe sa functioneze sub aceste aspecte, atunci principala poarta de intrare a fondurilor de investitii din lumea intreaga ar putea fi Bursa de Valori Bucuresti. Cu siguranta, una dintre tinte ar fi achizitionarea de pachete de actiuni ale celor cinci SIF-uri.

Este de inteles de ce: prin franarea, practic, a masurilor inteligente de management, o mare parte dintre societatile comerciale din Romania, unde SIF-urile detin pachete de actiuni, functioneaza haotic si actioneaza pe piata intr-un mod necompetitiv. Fara a produce profit pana in prezent, aceste mii de societati sunt, de fapt, o uriasa rezerva a economiei nationale.

Sa ne imaginam mii de motoare puse pe butuci, dar care ar putea, dupa o revizie, sa intre in functiune si sa produca, in ultima instanta, bani pentru actionarii lor.

Nici un fond strain de investitii, insa, si, in general, nici un investitor, nu se va incumeta sa cumpere, prin Bursa de Valori Bucuresti, actiuni ale SIF-urilor daca aceste institutii nu vor fi determinate, la randul lor, sa functioneze altfel decat in stil mafiot. Adica dupa regulile economiei de piata. Unde legea suprema este cea a competitivitatii.

O concurenta care incepe cu cea din interiorul managementului. Cine nu e bun pleaca, cine e bun ramane sau este adus din afara pentru a lucra, in schimbul doar a remuneratiei legale, in folosul exclusiv al actionarilor.

Dincolo de realitatea ca s-ar putea pune ordine la scara nationala unui fenomen care, timp de 15 ani, a functionat pe dos, iar milioanelor de cetateni actionari li s-ar putea face, astfel, intr-un fel sau altul dreptate, alegandu-se cu bani in schimbul hartiilor pe care le detin sau cu dividende anuale, in cazul celor care decid sa ramana in continuare actionari, ar mai exista un castig urias.

Prin atragerea la Bursa de Valori Bucuresti a unor importante fonduri de investitii, s-ar crea mult mai multa lichiditate pe piata. Iar Bursa, dupa cum se stie, este adevaratul plaman financiar al unei economii moderne. Aceasta este provocarea careia autoritatile de la Bucuresti trebuie sa-i faca fata.