Separatia puterilor in stat nu inseamna nimic pentru presedintele Traian Basescu. Seful statului - adica autoritatea care vegheaza la respectarea Constitutiei - a decis, brusc, sa se ocupe de puterea judecatoreasca.
In opinia lui Basescu, aceasta putere nu functioneaza, fiind o "cangrena", asa ca - daca nu-si baga mintile in cap in sase luni - o sa dea cu ea de pamant, o s-o pulverizeze in 24 de ore prin schimbarea legilor si prin inlocuirea magistratilor "de sus pana jos". Un asemenea discurs - rostit in anii '50 - nu ar fi socat pe nimeni.
Rostit insa astazi, el nu poate avea decat doua explicatii: fie presedintele Basescu are consilieri incompetenti in materie de Justitie, fie sefului statului nu-i pasa deloc de Constitutie, de legi, de integrarea in Uniunea Europeana. Oricare ar fi explicatia in cazul de fata, Romania nu are decat de pierdut.
Una dintre tintele principale ale atacului prezidential este Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), garantul independentei Justitiei, care are o "structura cangrenata" si este compus din oameni "numiti" si "incapabili".
CSM este alcatuit din 19 membri, iar 14 dintre acestia au fost alesi - in lunile noiembrie si decembrie 2004, deci concomitent cu procesul electoral politic - de catre cei 6000 de judecatori si procurori din Romania. Orice magistrat s-a putut inscrie in cursa pentru un loc in CSM, iar competitia a fost dura.
In concluzie, membrii CSM nu au fost numiti, ci alesi, iar daca sunt "capabili" sau "incapabili" doar cei care i-au votat, colegii lor, pot aprecia corect acest lucru. A contesta institutia Consiliului Superior al Magistraturii inseamna, de fapt, a nu respecta votul/optiunea celor 6000 de magistrati romani.
Alti doi membri ai CSM au fost desemnati de catre societatea civila, iar ultimii trei sunt - conform Constitutiei - membri de drept: ministrul Justitiei, presedintele Inaltei Curti si procurorul general. Ne indoim ca presedintele Basescu si consilierii sai nu stiu aceste lucruri.
Substratul inversunarii fata de CSM - manifestat, de altfel, si de ministrul Justitiei, Monica Macovei - este insa unul ce tine de parghiile puterii. De la inceputul acestui an, politicul nu mai poate dicta in Justitie. Orice numire, orice promovare in functie este decisa de cei 19 membri ai CSM.
In plus, ministrul Justitiei nu mai are atributul de a face propuneri CSM pentru numirile in functie, practic orice magistrat avand dreptul de a-si depune candidatura. Pentru oricine s-ar fi aflat la guvernare, pierderea controlului asupra Justitiei - impusa cu greu de catre Uniunea Europeana - ar fi fost un foarte mare inconvenient.
Dar acest "inconvenient" ni l-am asumat in momentul inchiderii negocierilor de aderare si acum nu mai putem da inapoi. Poate ca nu toti cei 19 membri ai CSM sunt curati si perfecti, dar ei au fost alesi. Ca si domnul presedinte Basescu. O alta durere a sefului statului este inamovibilitatea care ii apara pe magistrati, chipurile, de lege si de acuzatiile de coruptie.
Motiv pentru care aceasta inamovibilitate va fi "spulberata prin lege". Poate domnul Basescu nu stie ce inseamna inamovibilitate, respectiv faptul ca un judecator pronunta o hotarare conform opiniei sale despre probele din dosar si fara ca un sef sau un om politic sa poata face presiuni asupra sa.
Daca vrea sa "spulbere" inamovibilitatea, inseamna ca Traian Basescu vrea sa spulbere independenta Justitiei. Toata lumea - nu numai presedintele tarii - isi doreste rezultate vizibile in lupta anticoruptie.
Cu toate acestea, doar Traian Basescu - aparat fiind de inaltimea functiei - isi permite sa arunce anatema in bloc asupra institutiilor de lupta anticoruptie, si ele "cangrenate" si pitite dupa argumente "legaliste". Concluzia: schimbam legea si ii zburam pe toti, de sus pana jos.
Un presedinte normal, intr-o societate democratica si europeana, nemultumit de activitatea Procuraturii, s-ar fi adresat Consiliului Superior al Magistraturii, care ar fi analizat profesionist munca parchetelor si ar fi luat masuri in consecinta. Domnul Basescu are insa o alta viziune asupra "separatiei" si "echilibrului" puterilor in stat, una incorecta si nociva.
Putini se gandeau poate ca afirmatii ale candidatului Basescu, oarecum scuzabile, fiind facute in timpul campaniei electorale, precum "execut cu mana mea orice ministru suspect", vor defini profilul presedintelui Basescu. In Justitie, lucrurile nu merg grozav.
Am reusit insa sa inchidem Capitolul 24, in principal datorita alegerii unui nou Consiliu Superior al Magistraturii - care a preluat cvasiintegral atributiile ministrului Justitiei - precum si functionarii, chiar daca nu intotdeauna la parametrii doriti, a Parchetului National Anticoruptie. Uniunea Europeana a primit din partea noastra un semnal pozitiv in privinta depolitizarii Justitiei.
Iar ceea ce transmite acum presedintele Basescu este tot un semnal, unul negativ, incoerent si toxic prin santajul si amenintarile la adresa pilonilor de baza ai sistemului judiciar. Ne intoarcem daca nu in anii '50, sigur - in 1990.
