E bine ca am avut alegeri. Fiindca s-a schimbat puterea, iar rezultatele alegerilor au aratat cam cum stau lucrurile cu adevarat in interiorul partidelor.
Cele patru partide mari scirtiie din incheieturi. La unele e vizibil, la altele, mai putin. Sa spui despre ele ca sint prabusite in crize profunde e prea mult, dar cu siguranta ca nu e nimic exagerat in constatarea ca, dupa consumarea alegerilor, PSD, PNL, PD si PRM traverseaza o criza de adaptare la noile „realitati“ politice.
Unii nu s-au obisnuit cu pierderea alegerilor, pentru altii, dimpotriva, cistigarea puterii e sursa de tensiuni si inconfort; in fine, PRM-istii mai adauga, cu fiecare tur de scrutin, alte frustrari la cele multe, deja existente.
In PSD, operatiunea de preluare a puterii de catre Ion Iliescu nu este lina. Probabil, pozitiile de putere se vor transa in scurt timp. Dar e greu de crezut ca autoritatea lui Ion Iliescu in PSD va fi, cum a fost pina in 2000, absoluta.
Iliescu trebuie sa fie cu atit mai atent la dusmanii sai din interiorul partidului, cu cit e aproape exclus ca in PSD sa se repete situatia celor doua rupturi din deceniul trecut, atunci cind s-au nascut PD si ApR.
In tabara cealalta, la PNL, congresul de saptamina trecuta a fost unul de conjunctura. Nu s-au luat, ci s-au aminat marile decizii. Solutiile adoptate cu prilejul Congresului PNL sint provizorii si previzibile: PNL insusi e intr-un soi de tranzitie. Nici la PD nu e liniste.
Iesirile lui Gusa si replicile pe care acesta le primeste – unele, foarte dure – sint indicii clare ca la democrati vremea pacii a apus. In plus, PD traverseaza si o criza de lider. Pina acum, nici unul dintre cei care au pretentii la sefia PD nu a reusit sa se impuna cu adevarat.
Sa adaugam tensiunilor interne ale PNL si PD conflictul care mocneste in Alianta, in privinta desemnarii candidatului pentru Primaria Bucuresti.
Cit despre PRM, salturile ideologice pe care le-a executat, in ultimul an, Corneliu Vadim Tudor i-au stirbit acestuia aura in fata propriilor membri de partid. In plus, rezultatele sub asteptari din alegeri au declansat miscari subterane in liniile doi si trei ale partidului, unele vizibile cu ochiul liber.
Chiar daca se consuma mocnit si chiar daca sint inabusite pentru a nu razbate prea mult in afara, crizele pe care le incearca fiecare dintre cele patru mari formatiuni politice nu sint neinsemnate. Ele sint, e adevarat, mana cereasca pentru presa. Pentru formatiunile politice cu siguranta ca nu sint asa.
Pina cind partidele se vor obisnui cu noua lor pozitionare fata de putere, va mai trece un timp. Cel putin, in ce priveste noua putere, cei care vor avea de suferit in mod real de pe urma acestor crize de neadaptare vor fi cei care si-au investit speranta si increderea in personaje politice care probeaza mai mult mediocritate decit competenta.
