Exista mai multe romance decit romani. Traiesc mai mult decit ei. Sint mai scolite decit ei. Rata somajului feminin este in ultimii ani constant mai mica decit rata somajului masculin. Totusi, femeile lipsesc mai mult decit barbatii din politica.

Anul 2000: nici o femeie prefect sau subprefect, doar doua femei in Senat si 5,5% reprezentare a femeilor in Parlament. Momentan, lucrurile s-au imbunatatit: Capitala are prima femeie prefect din istoria ei (Mioara Mantale), 11,4% dintre deputati sint femei, iar femeile-senator reprezinta 9,4% din totalul membrilor. Totusi, cota de 30% recomandata de UE e inca departe.

Stinga si dreapta

Pe plan european, statisticile arata o participare mai numeroasa a femeilor in partidele de stinga. Tot in aceste partide ele ocupa mai multe functii de conducere. Situatia din Romania confirma si infirma aceste statistici. Guvernul Nastase a pornit cu cinci femei-ministru.

La remaniere au disparut trei, printre care si Hildegard Puwak, presedintele Organizatiei de femei a Partidului Social Democrat. Ceea ce a stirnit un oftat din partea feministelor, care nu s-au obisnuit cu ideea ca femeile sint primele victime ale remanierii. In Guvernul Tariceanu exista trei femei-ministru.

Pe de alta parte, PSD nu a desemnat nici o femeie drept prefect. Pe cind actualul Guvern a numit deja doua femei-prefect. Ceea ce confirma spusele Lilianei Popescu, autoarea cartii „Politica sexelor“: reprezentarea femeilor la nivel central este mai mica decit cea la nivel local.

Bucataria partidelor

Pina aici, aproape egalitate intre cele doua factiuni politice, dar la nivelul organizatiei interne a partidelor lucrurile se schimba. PSD se preocupa constant de situatia femeilor-membri de partid. Organizatia PSD de femei face parte din Internationala Socialista a Femeilor din 2003. In schimb, Organizatia Nationala a Femeilor Liberale s-a infiintat abia in 2003.

Si atunci, cu oarecare reticenta, pentru ca, spune Biroul de presa al PNL, a fi liberal presupune din start egalitatea de sanse si competitia. Dar oare presupune si coincidenta intereselor? Pentru ca nimeni nu-si pune problema ca o femeie-politician ar putea da prioritate problemelor de gen in detrimentul celor pentru care militeaza partidul din care face parte.

Demascari

Fostul deputat UDMR Iulia Pataki a comentat adeseori in Camera subiectul drepturilor sexului slab. Comentariile ei nu flatau progresele legislative facute in domeniul promovarii femeilor in societate, vazindu-le ca impuse de UE. Le caracteriza astfel: „Nimic faptic, numai vorbe, promisiuni. Legile noastre ramin vorbe goale fara institutii si mecanisme de implementare si de control“.

Reprezentarea actuala a femeilor, in crestere fata de anii trecuti, dar inca neglijabila in raport cu alte tari europene (parlamentele statelor nordice au aproape 50% femei), ii pare suspecta si Lilianei Pagu, presedintele Asociatiei Femeilor din Romania.

Ea crede ca „partidele au dorit doar o cosmetizare a imaginii lor azvirlind in lupta candidate pe care le-au selectat arbitrar si pe care nu le-au pregatit suficient“.

Pentru cele care vor sa intre in politica, exista insa speranta. Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, British Council, PHARE, Sanse Egale Pentru Femei si alte organizatii deruleaza proiecte ce au ca scop atragerea femeilor in politica.

Pe linga seminariile si workshop-urile organizate, au aparut si numeroase manuale care te invata cum sa fii om politic, de la managementul timpului pina la comunicatul de presa si la vestimentatia adecvata.

Invizibila traditie

Desi nu au avut drept de vot pina in 1946, romancele nu au ramas straine de politica. La mijlocul secolului al XIX-lea, ele asistau la adunarile ad-hoc. Ana Ipatescu, Zoe Golescu si Maria Rosetti sint figuri emblematice pentru Revolutia de la 1848. Deja la sfirsitul aceluiasi veac incepe lupta pentru vot, initiata de Eliza Popescu si intensificata in perioada dinaintea primului razboi mondial.

Metoda utilizata era bombardarea Camerei Deputatilor cu petitii.

Premiere politice internationale

Islanda, Irlanda si mai recent Finlanda si Letonia au avut femei drept presedinti. Totusi, in 2003, din peste 180 de tari, doar 12 erau conduse de femei. Exista si un record feminin de longevitate: Margaret Thatcher, prim-ministru timp de 11 ani. Asa ceva nu mai vazusera britanicii din 1827. Chiar si Turcia a fost condusa de un prim-ministru femeie: Tansu Ciller.

Activitatea ei politica a dus la o brusca imbogatire, asa ca a parasit Guvernul pe cind trei comisii parlamentare investigau declaratiile ei de avere.

Prima femeie din Senatul American, Rebecca Latimer Felton, nu a avut un asemenea noroc. Dimpotriva, desemnata in 1922, a fost senator doar o zi. Singura persoana din US House of Representatives care a votat impotriva participarii SUA la cele doua razboaie mondiale a fost tot o femeie: Jeannette Rankin.

Din 1986, Norvegia si-a cistigat reputatia de „stat al femeilor“, o data cu aparitia unei femei prim-ministru, Gro Harlem Brundtland, care a format un guvern in care aproape jumatate dintre membri erau femei. De atunci, sexul frumos a detinut o treime sau o jumatate din guvern.