Cu numai o zi inainte de intilnirea Executivului cu echipa FMI pentru incheierea scrisorii de intentie, primul ministru lansa, pe un canal de televiziune, o declaratie suveranista, reiterind ideea ca politica Romaniei se face de catre guvern. La numai citeva ore mai tirziu, dupa reuniunea cu FMI, au fost anuntate, insa, mai multe masuri de natura fiscala.
Pe de o parte, accizele la energie electrica, energie termica si gaze naturale vor creste in 2005, conform memorandumului incheiat cu FMI in 2004, dar acestea vor fi aplicate mai devreme cu doua luni - ceea ce va aduce peste 3.700 de miliarde de lei la buget.
Pe de alta parte, va fi majorat impozitul pe veniturile din dobinzi sau din capital, de la 1% la 10%, iar impozitul pe tranzactiile imobiliare ale persoanelor juridice va creste de la 10% la 16%. Prin aceste metode se intentioneaza reducerea deficitului fiscal ce a rezultat din modificarea Codului fiscal, la sfirsitul lunii decembrie.
Realitatea economica a obligat la o serioasa ajustare nu doar a politicilor, ci chiar a politicii, ca viziune pe termen mediu si lung.
O asemenea mobilitate a politicii poate parea suspecta, daca nu chiar dovada inconsecventei. Dar, politica se repliaza rapid in functie de reperele economice doar in societatile deschise. Perspectivele teoretice sau ideologice pot fi schimbate rapid in functie de dinamica economica doar cind pluralismul, deci alternativa, functioneaza.
Intr-un spatiu globalizat si tot mai democratic, lipsa supletei la guvernare se transforma intr-un handicap competitiv. Desi unii considera ca deciziile autoritare sint necesare pentru a stimula cresterea bunastarii si a oportunitatilor de afaceri, contextul economic, o dovedeste practica, ramine determinat.
El este consecinta unor optiuni sociale si individuale privind reglementarea schimburilor.
Cind acestea sint influentate de coruptie, democratia, dar si economia de piata libera, sint deja in primejdie. Coruptia este mult mai lesne protejata in regimurile autoritare, unde transparenta si controlul civil sint limitate, daca nu interzise.
Raporturile dintre politica si economie reprezinta una din cele mai vii dispute ale ultimelor secole. Transformarea societatii sub impactul economiei de piata a generat idei si practici ce au dus la cresterea gradului de democratizare. Poate niciodata pina atunci ideile nu avusesera o asa de mare influenta asupra organizarii sociale sau politice.
Noua viziune despre societate si individ a dat conturul liberalismului politic si economic, dar totodata a stimulat si inteligentele adversarilor. Reactiile, mai intii conservatoare, apoi socialiste, au pornit de la alte supozitii (rolul fundamental al comunitatii sau al societatii) decit cea a primordialitatii individului rational. Proiectul economic creeaza sau recreeaza spatiul politic.
Ultraliberalismul economic ce a stat la baza reducerii cotei unice de impozitare, s-a confruntat cu mecanismele fiscale greoaie, iar rezultatele au intirziat sa apara.
Economia si politica se afla intr-o strinsa interdependenta. Bunastarea generala sau individuala depind in egala masura de decizia politica si de cresterea economica. Realizarea fericirii sau libertatii oamenilor, fie din perspectiva politica, fie sociala sau economica, sint consecintele dezvoltarii.
Cresterea economica este necesara dezvoltarii, instrumentele pe care se sprijina contribuind la dezvoltarea proceselor participative. Dar, desi necesara, cresterea nu este si suficienta. Dezvoltarea durabila, apararea eficienta a libertatilor dau seama despre articularea democratiei cu dezvoltarea.
Deciziile politice luate la presiunea FMI privind cresterea impozitelor pot genera ajustari bugetare, dar pot afecta stabilitatea economica si sociala. Insa, oricare vor fi consecintele acestor hotariri, politica nu mai dicteaza economiei. Dincolo de aceasta, conflictele de interese dintre grupuri nu vor putea fi incheiate niciodata.
Fie ca e vorba de cei ce au acces la putere sau de cei ce nu o pot influenta, spatiul disputei publice va fi permanent gestionat de politicieni. Departe de a fi neproductive, aceste conflicte genereaza realitatea. Intr-o lume a competitiei, democratia nu este un lux, nici o consecinta a dezvoltarii, ci una din bunastarii.
