de Octavian Paler

Cum isi compromite Basescu singur sansele

de Octavian Paler     Cotidianul
Vineri, 11 februarie 2005, 0:00


D-l Basescu n-a descoperit diferenta dintre un presedinte si un comandant de nava. La Cotroceni nu e ca pe mare, unde nu exista nimeni intre el si Dumnezeu.

De Traian Basescu ma desparte aproape totul, dar a existat o clipa in care l-am invidiat. Si anume atunci cand l-am auzit spunand ca, pe mare, in afara de pavilionul navei pe care o comanda, nu era nimeni intre el si Dumnezeu. Mi-am adus aminte de o intamplare cu Napoleon si un cardinal. Acesta il batea la cap cu niste obiectii.

La un moment dat, iritat, micul corsican i-a aratat bolta cerului albita de soarele amiezii. Si l-a intrebat: „Vezi steaua aceea pe care o vad eu?“. Dupa o clipa in care s-a uitat perplex la cerul gol, cardinalul a marturisit ca nu vedea nimic. Replica a venit prompt: „Ei bine, cata vreme numai eu reusesc s-o vad, nu admit obiectii“.

Numai ca acela era Napoleon! mi-am zis, intrebandu-ma cum e, pentru un om obisnuit, sa nu existe nimeni intre el si Dumnezeu. Nici indoieli, macar!

Dar la ce i-ar servi indoielile cuiva care vrea sa fie presedintele Romaniei? mi-am zis, apoi, incercand sa ma conving ca am, poate, o parere proasta despre cei care n-au indoieli deoarece eu am prea multe. In definitiv, in conditiile actuale de la noi, un Hamlet ajuns la Cotroceni ar fi o catastrofa.

Caci in timp ce el ar taia, melancolic, firul in patru, in opt, in saisprezece, lasand ezitarile sa decida in locul lui, marii ticalosi care au jefuit Romania in ultimii cincisprezece ani si-ar desavarsi „opera“. Iar Justitia ar face irespirabil aerul in tribunale din cauza robelor duhnind a coruptie.

Practic, un om fara indoieli, daca se ia in serios si vrea cu orice pret sa lase o dara in istorie, e unica sansa in Romania de azi pentru a intimida hotia. Bineinteles, cu conditia ca lipsa indoielilor sa nu-l imbie spre megalomanie.

Nici mie nu-mi plac grosolaniile d-lui Basescu. Nu-mi place nici usurinta cu care trece de la teapanul „eu, presedintele“ la placerea de a jigni. Dar, sincer sa fiu, nu ma deranjeaza ca Traian Basescu nu e din specia politicienilor, gen Geoana sau Tariceanu, politicosi, cu un limbaj ingrijit, dar inconsistenti, incapabili sa se transforme in „barbati de stat“.

Traian Basescu e in stare de mojicii amutitoare, cum a aratat-o si recent, dar nu i se poate tagadui o anumita forta, pe care i-o dau tupeul, lipsa indoielilor si credinta in steaua lui. De aceea am si spus ca e singurul, dupa parerea mea, care poate declansa o ofensiva reala impotriva coruptiei.

Din pacate, d-l Basescu n-a descoperit diferenta dintre un presedinte si un comandant de nava. La Cotroceni nu e ca pe mare, unde nu exista nimeni intre el si Dumnezeu.

La Cotroceni, intre el si Dumnezeu exista, in primul rand, Constitutia pe care a jurat. Exista, apoi, organisme de la Bruxelles care stau cu ochii pe noi pentru a vedea daca ne comportam „politic corect“.

Si exista, in fine, nenumarati demagogi gata sa se foloseasca de precepte democratice pentru a demasca un presedinte prea hotarat.

Fiind un excesiv, o gura sparta, care vorbeste prea mult, si fiind si impulsiv, pe deasupra, Basescu face gafe. Noul presedinte inca n-a inteles ca arma sa preferata, din Opozitie, parul, n-are ce cauta la Cotroceni, aducandu-i numai deservicii.

Dupa parerea mea, vorbind, recent, despre Justitie, el a spus numai adevaruri. A spus ca Justitia e roasa de „o cangrena“. Si nu e? Consiliul Superior al Magistraturii, a zis el, e „o structura cangrenata“. Si nu e? A mai spus ca multi judecatori corupti profita de blindajul „inamovibilitatii“ pentru a perpetua raul din Justitie.

Si nu e asa? Dar ce-a reusit d-l Basescu anuntand ca „va spulbera“ prin lege „cangrenele“? A oferit partii putrede din Justitie o sansa nesperata de a trece la atac! Toti cei care se simt cu musca pe caciula pot tipa acum, ca muscati de sarpe, ca presedintele incalca separatia puterilor, ca se amesteca in treburile unui organism „ales“, ca nu respecta principiul inamovibilitatii.

Si, teoretic, ce li se poate replica? Nimic. Demagogia pe tema democratiei sare in ajutorul putreziciunii si, finalmente, oricat as dori sa traiesc intr-o tara cu dreptate curata, trebuie sa admit ca Basescu a gresit grav neglijand resursele ipocriziei, vorbind prea pe sleau, intr-o functie unde e nevoie nu numai de bune intentii, ci si de putina perfidie.

Sunt convins ca, la un referendum, cei mai multi romani ar vota, exasperati, pentru o solutie „Tepes“. Dar pana la un referendum, Traian Basescu ar trebui sa ia cateva lectii de tact.

Altminteri, va compromite tot ce si-a propus. Iar pe noi ne va obliga sa asistam la al doilea faliment al iluziilor legate de „schimbare“.

P.S. Inainte de a ma pronunta despre „fantoma Trianonului“, gazduita de Antena 1 miercuri noaptea, sper sa aflu ce gandeste despre ea UDMR.



















36 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă