L-am văzut calm şi echilibrat, sigur pe el, vorbind fluent romana in faţa Parlamentului sau a presei. L-am văzut părand la fel de competent şi stăpan pe sine, vorbind fluent franceza alături de şeful Comisiei Europene şi engleza pe Euronews.
Incepusem chiar să cred ca dl Călin Popescu Tăriceanu a evoluat mult in cei şapte ani de cand a părăsit fotoliul de ministru al industriilor in guvernul CDR+PD+UDMR.
Ultima tristă amintire lăsată ca persoană oficială era acea maximă emisă după o scumpire zdravănă a benzinei: vor suferi doar proprietarii de autoturisme, deci pătura mai bogată a populaţiei, nu romanii de rand! Chiar mă bucuram in ultima vreme că, devenit premier, gandeşte mult la tot ce spune şi, ca urmare,
spune bine.
Mi-a trecut, insă, şi acum mă tem. A inceput brusc să spună iar tot ce gandeşte; şi nu gandeşte mereu bine.
Chestionat la Europa FM in legătură cu haosul creat pe piaţa bursieră de anunţata iniţiativă guvernamentală de a impozita cu 10% caştigurile de capital, premierul a trantit una stupefiantă: nu vor fi afectaţi prea mulţi romani, deoarece 90% din jucătorii la bursă sunt străini, care oricum nu plătesc impozit in Romania
pe baza acordurilor internaţionale de evitare a dublei impuneri!
Două consatatări se impun imediat din gandirea economico-financiară a primului solist al guvernului Romaniei. Prima: bursa oricum nu prea e pentru romani (pe care ii şi vom penaliza drastic, după cum se vede), in opinia domniei sale.
A doua: din moment ce impozitarea inzecită o vor suporta doar jucătorii puţini si neinsemnaţi valoric, bugetul nu va avea mai nimic de caştigat; atunci, de ce o mai facem – doar de gura FMI? Din două, una! zice romanul, dar niciuna nu e de natură să ne incante.
L-am tot văzut la televizor, in ultimii ani, şi pe alt protagonist actual al executivului. L-am şi auzit de multe ori la radio comentand cu competenţă diverse aspecte economice. Chiar m-am bucurat cand dl. Ionuţ Popescu a fost numit ministru al finanţelor publice.
Mi-am zis: a fost redactor şef la Capital, broker profesionist, e incă tanăr şi – in sfarşit! – vom avea şi noi, intreprinzătorii, un ministru provenit dintre noi. Cu 16% inainte!
Mi-a trecut insă, şi acum mă tem. Ştiam că impozitul unic fusese adoptat pompieristic, fără nici o analiză anterioară şi că acum se caută cu disperare resurse bugetare.
Chiar şi aşa, nu am nimic principial impotriva majorării substanţiale a impozitelor pe dividende, dobanzi bancare, caştiguri bursiere şi imobiliare. Aşa e in toată lumea civilizată.
Poate că a venit in sfarşit şi momentul tăierii cozii cainelui dintr-o singură lovitură, cum ne promiteau prin 1990 domnii Patriciu şi Tăriceanu, iar un guvern aflat pe valul popularităţii şi-o poate permite.
Dar de aici pană la a destabiliza complet piaţa bursieră prin declaraţii insuficient elaborate este un drum prea lung. Şi care incepe cu o greşeală impardonabilă a unui tanăr ministru al finanţelor. El poate da vina pe lipsa de experienţă, desigur.
Ca ministru, nu şi ca individ familiarizat cu tainele jocului la bursă, deoarece a declarat că a caştigat o mică avere pe această piaţă. Rămane insă evidenţa: unii au pierdut mulţi bani in numai cateva ore, iar alţii au caştigat – asta e regula nemiloasă a pieţei.
Şi nu pot să nu-mi aduc aminte că plecarea lui Ionuţ Popescu de la conducerea prestigioasei reviste Capital s-a făcut in contextul in care altă publicaţie, nu mai puţin respectabilă, il acuza cu argumente că-şi foloseşte funcţia pentru a promova interesele unei anumite firme de brokeraj cu care avea puternice legături
personale.
Recunosc in final că sunt şi eu un investitor pasiv şi nesemnificativ la bursă. După haosul din ultimele zile, nici nu ştiu dacă am caştigat sau am pierdut. Mi-e şi teamă sa-mi sun brokerul care-mi administrează plenipotenţiar portofoliul. Am incredere in profesionalismul lui.
Am scris aceste randuri nu ca un protest al investitorului la bursă, ci dintr-un interes net superior – al omului căruia nu-i este deloc indiferent mediul economic in care trăieşte şi munceşte.
Guvernul a reuşit, in doi timpi şi trei mişcări, să arunce in aer pană şi promisiunile de campanie ale preşedintelui Traian Băsescu referitoare la predictibilitatea mediului economic. De aceea, am temeri serioase. Nu numai pentru piaţa de capital, ci temeri capitale.
Alin Th. Ciocarlie
Ager Press
