Relaxarea fiscala adoptata de catre Guvernul Tariceanu la inceput de mandat si cheltuielile excesive ale fostei guvernari ce nu au fost prinse in bugetul pe acest an incep sa produca, eufemistic spus, efecte nu foarte placute. Si asta pentru ca in cadrul intalnirilor cu autoritatile romane FMI a solicitat masuri care sa compenseze reducerea de 30.000 miliarde de lei a intrarilor bugetare.
Una dintre deciziile luate este impozitarea veniturilor obtinute din dobanzi. Desi a fost avansata chiar cifra de 16%, Guvernul a hotarat majorarea de la 1 la 10 procente, o crestere ce ar urma sa fie aplicata de la 1 aprilie.
Motivatia autoritatilor in acest caz: limitarea influxului de capital speculativ adus de liberalizarea contului de capital si faptul ca in celelalte tari din regiune impozitul pe veniturile obtinute din dobanzi ajunge chiar la 20-25%.
Dar ce sunt dobanzile? O "umbrela". O simpla protectie, pe care banca o asaza asupra depunatorului impotriva inflatiei. Adica asupra celor ce si-au amanat un consum si au pus banii la pastrare. Acestia, in general exponenti ai clasei de mijloc (pe care o guvernare liberala ar trebui sa-i ajute sa se dezvolte), vor pierde acum aproximativ 1,5 procente din dobanda reala.
In schimb, efectul asupra incasarilor la buget va fi foarte mic, de aproximativ 3.000 de miliarde, adica doar 0,15% din PIB. Dar lucrurile pot evolua chiar mai rau. Si asta pentru ca populatia care are bani in banci obtine deja venituri din ce in ce mai mici din cauza scaderii dobanzilor ca urmare a cresterii costurilor cu rezervele minime obligatorii ale institutiilor bancare.
Exista chiar riscul ca aceste dobanzi sa devina negative daca autoritatile nu vor reusi sa tina in frau inflatia. Si in aceste conditii, povara pentru clientii bancilor in loc sa fie usurata creste cu 10%, povara care ar putea insemna chiar impozitarea pierderilor. Instinctul le va spune celor ce se vad pusi intr-o asemenea situatie sa-si retraga depozitele.
Ca atare, ori banii vor ajunge in magazine, cu consecinte inflationiste, ori vor fi tinuti sub saltea. Iata deci care este riscul deciziei Guvernului. In plus, comparatia cu tarile din regiune este total lipsita de bun-simt.
Pe de o parte, pentru ca populatia Romaniei traieste, in conditiile economico-financiare ale Romaniei, iar pe de alta, gradul de intermediere financiara in tarile la care face referire dl Tariceanu este superior. Ca atare, daca autoritatile vor sa intareasca sistemul bancar, sa stimuleze aceasta intermediere financiara, nu ar trebui sa se intoarca cu spatele la economisire.
Din pacate, Guvernul a anuntat pentru acest an o serie de corectii ale preturilor (pe romaneste, scumpiri) la gaze, energie termica si electrica, plus o majorare suplimentara a accizelor la sfarsitul anului. Am spus "din pacate" pentru ca toate acestea vor produce o alta reactie inflationista.
Pe de alta parte, liberalizarea contului de capital va lipsi Banca Nationala de cea mai importanta parghie de contrabalansare a presiunilor inflationiste, politica de dobanzi. Asa ca, una peste alta, va fi destul de dificil pentru Guvern sa-si atinga in acest an tinta de inflatie negociata cu FMI, de 7%.
Si in aceste conditii, in care inflatia ar putea sa creasca, dobanzile nu mai pot fi considerate venituri.
Nu trebuie neglijat nici impactul psihologic ce survine in urma acestei noi masuri. Intr-un moment in care primul Guvern liberal gestioneaza economia Romaniei dupa 1989, intr-un moment in care se vorbeste de relaxare fiscala incepe sa fie majorat impozitul pe dobanzi. Si nu oricum, ci de 10 ori.
