Luni seara, la o vodca, presedintii Putin si Basescu par sa fi pus punct la 15 ani de complexe in relatiile Romaniei cu Rusia. Liderul de la Kremlin a declarat ca doreste "o relatie personala deschisa" cu Traian Basescu. Relatiile Romaniei cu Rusia au categoric nevoie de tot sprijinul pentru a se reechilibra.

Importurile romanesti din Federatia Rusa ating doua miliarde de dolari, iar exporturile numai 52 de milioane. In acelasi timp, prin companii mixte cu occidentalii, capitalul rusesc ocupa deja in Romania pozitii-cheie in industria petroliera si a neferoaselor. In mod natural, capitalul rusesc devine interesat si de industria energetica din Romania, alta decat gazul si petrolul.

De aici, propunerile concrete pe care le-a primit Basescu cu privire la retehnologizarea Centralei de la Mintia si constructia reactoarelor III si IV de la Cernavoda. Politic, relatiile Romaniei cu Rusia nu au fost tensionate dupa prabusirea comunismului. Pur si simplu, Bucurestiul si Moscova s-au ignorat reciproc.

Rusia nu s-a opus in mod special admiterii Romaniei in NATO, asa cum s-a intamplat cu tarile baltice, si nici in UE. Problemele istorice legate de consecintele pactului Ribbentrop-Molotov, reliefate in Tratatul bilateral - ocuparea Basarabiei si Bucovinei, a Tinutului Herta - si mai tarziu ocuparea Insulei Serpilor, nu mai au ca subiect de drept international Moscova, ci Kievul.

Pana acum, problema tezaurului Romaniei depus la Moscova, in primul razboi mondial, a grevat relatiile bilaterale. Basescu nu a mai ridicat problema direct la Putin, lasand-o in seama ministrilor de Externe, iar Putin i-a multumit pentru aceasta. Ca urmare, premierul rus si presedintele Dumei au gasit timp pentru a se vedea cu presedintele Romaniei.

Este de apreciat lipsa de complexe a lui Basescu in abordarea relatiilor cu Rusia. Dupa '89, Ion Iliescu s-a temut intotdeauna, din cauza trecutului sau, de orice deschidere catre Est. La randul sau, Emil Constantinescu mai vede si astazi peste tot in Romania multimi de agenti KGB in asteptarea vechilor stapani...

Desigur, relatiile romano-ruse au, prin vizita lui Basescu la Moscova, un nou inceput. Relatiile bilaterale solide se construiesc insa in timp, cu corespondenta nu doar in diplomatie, ci si in politica si economie. Vladimir Putin a reusit sa adune cioburile fostului imperiu si sa refaca, in mare parte, Rusia ca o noua mare putere.

Intr-o tara in care domnea haosul, Putin a facut ordine, a dat lovituri cumplite oligarhilor ce controlau tara si a refacut in mare parte prestigiul international al Moscovei. A avut succes deoarece regimul din Rusia permite o conducere autoritara in care presedintele are ultimul si cel mai greu cuvant.

Ar fi o greseala daca, dupa intalnirea cu liderul de la Kremlin, presedintele Basescu s-ar considera si el un Putin din Carpati. Democratia din Romania nu are a face cu democratia rusa. Interesele politice ale Moscovei si Bucurestiului se suprapun in mare parte doar in masura in care Occidentul se suprapune cu interesele rusesti.

Acest lucru nu inseamna insa ca relatiile romano-ruse nu trebuie, in sfarsit, sa intre in normalitate. Relatiile personale au, desigur, rolul lor. Dar in politica externa, spre deosebire de cea interna, nu conteaza numai personalitatea omului, ci si felul cum arata tara din care vine. Vladimir Putin este prieten cu Silvio Berlusconi si Gerhard Schroeder.

Intr-un cadru privat se invita unii pe altii la zilele de nastere. Relatiile Rusiei cu Italia si Germania sunt excelente. In acelasi timp insa, si relatiile cu Franta sunt foarte bune, fara sa existe o chimie personala intre Chirac si Putin.

Basescu a gasit o cale de dialog cu Vladimir Voronin, care cere el insusi, dupa ce a reclamat Romania anul trecut la Uniunea Europeana pentru amestec in treburile interne, ca Bucurestiul sa participe la pacificarea Transnistriei. Si a mai si pecetluit noua sa prietenie cu 11.000 de sticle de vin trimise la Cotroceni. Cu Putin insa nu e atat de simplu.

Nici nu se urcase bine Basescu in avionul de Bucuresti si Moscova cerea impunerea de sanctiuni economice Chisinaului pentru blocada impusa Transnistriei. Chiar daca cei doi presedinti au facut schimb de numere de mobil, nu e exclus ca lui Basescu sa-i mai raspunda si robotul...

Cand si-a ocupat scaunul de la Cotroceni, Basescu si-a anuntat noua strategie de politica externa declamand "axa" Washington-Londra-Bucuresti si rolul-cheie al Romaniei in bazinul Marii Negre. Desigur ca o strategie este buna doar daca ea poate fi pusa si in practica.

In caz contrar, poate chiar aduce deservicii, in contextul in care Romania are nevoie de intregul sprijin politic al marilor puteri europene pentru a fi admisa in UE. Lansarea noii strategii a fost facuta in genul in care Alianta D.A. si-a facut promisiunile electorale: fara cunoasterea realitatilor si, mai ales, fara resurse materiale.

In privinta "axei" - dincolo de denumirea nefericita - Washingtonul si Londra incearca, jenate, sa amortizeze lucrurile, fiindca nu au nevoie de asa ceva in Romania. In privinta bazinului Marii Negre, nimeni nu a argumentat suficient care ar fi interesul national al Romaniei in zona, dincolo cel mult de Republica Moldova.

E adevarat ca noua strategie de politica externa nu a fost insotita de alocari bugetare specifice, si nici relatiile economice, atat cu "axa", cat si cu bazinul Marii Negre, nu au nici pe departe masa critica necesara sustinerii demersurilor diplomatice.

De aceea, probabil ca "noua strategie" nu trebuie luata foarte in serios, Romania urmand sa faca in politica externa ce a facut si pana acum.

In acest sens, presedintele Basescu a avut o agenda solida si in timp record. In afara de Voronin si Putin, el s-a intalnit cu Tony Blair la Londra, pe 9 martie il va vedea pe George Bush, la Washington, iar pe 21 martie pe cancelarul Schroeder, la Berlin.