A uimit o lume-ntreaga cu tenacitatea de-a da nastere unui copil cand alte femei isi leagana nepotii. Acum, la nici o luna dupa ce-a adus pe lume o fetita, Adriana Iliescu nu le sfatuieste pe alte femei aflate in situatia ei sa recurga la fertilizarea artificiala. Experienta sa "nu trebuie transformata intr-o morala".
"Eu sunt o exceptie"
La nici o luna de la operatia de cezariana prin care a adus-o pe lume pe Eliza Maria, Adriana Iliescu, "mama recordurilor", in varsta de 66 de ani, e plina de energie. Are un program incarcat: isi viziteaza zilnic fetita, ramasa in maternitate, merge la Facultatea "Hyperion", unde si-a reinceput cursurile, face cumparaturi si amenajeaza camera copilului.
ADRIANA OPREA-POPESCU, IRINA MUNTEANU
AMBITIE
Nascuta la 31 mai 1938, Adriana Iliescu a devenit mama la 66 de ani, dupa noua ani de tratamente
Am asteptat-o in scara blocului in care locuieste vreme de doua ceasuri si, cand nici nu mai speram sa apara, am zarit-o, de la etajul 9 al imobilului, inaintand cu grija prin zloata de afara. Venea dinspre statia de tramvai, cu o punga galbena, de plastic, in mana si cu poseta pe umar. Era imbracata cu o haina de blana maro, fusta verde, pulovar turcoaz si cizme negre.
La gat era infasurata cu un fular gri si o broboada turcoaz, iar pe cap purta o caciula de blana prinsa cu brosa.
A durat ceva timp pana cand a ajuns pe palierul unde-si are apartamentul... Cand usa liftului s-a deschis si a dat ochi in ochi cu "intrusii", Adriana Iliescu a avut o tresarire. Nu-i plac ziaristii si nici nu mai vrea sa apara pe prima pagina. A acceptat totusi sa vorbeasca cu noi, impresionata de cateva fire de frezie alba, molesite si ele de-atata asteptare...
"Sunt deshidratata"
Adriana Iliescu: Nu mai vreau sa dau interviuri. M-am saturat sa se tina ziaristii dupa mine si este ultima oara cand refuz politicos.
Jurnalul National: Vrem totusi ca oamenii sa o cunoasca pe Adriana Iliescu asa cum este ea. Si credem ca nu sunteti doar o curiozitate medicala...
Lumea trebuie sa inteleaga ca eu sunt o exceptie. Si ca nu am ce exemplu sa dau altor femei. Experienta mea nu poate fi transformata intr-o morala! Am auzit ca tot mai multe femei in varsta, impulsionate poate de cazul meu, incearca si ele sa devina mame. Eu, repet, am fost o exceptie!
Ce v-a facut sa fiti deosebita de celelalte femei?
Toti medicii s-au mirat de cum a reactionat organismul meu in timpul sarcinii. N-am avut, asa cum se intampla in mod normal altor gravide, nici macar colesterolul ridicat... Dar mi-am si purtat de grija: n-am fumat, n-am baut niciodata, am facut sport, am mers la mare... Am dus o viata sanatoasa. Singura neplacere am avut-o din cauza ca retineam apa.
Aveam picioarele umflate, dar nu gleznele, ci aici (n.r. – isi ridica fusta si ne arata), in spatele genunchiului. Din cauza asta nici nu puteam sa urc scarile. M-au pus pe regim, nu aveam voie sa beau foarte multa apa. Si acuma sunt deshidratata. Eu nu sunt obosita, sunt deshidratata, de aceea arat asa!
Dar cum v-ati revenit asa rapid dupa operatie? A fost vorba de o cezariana totusi...
N-am avut deloc probleme. Si n-am ramas cu sechele, nu ma doare nimic.
"Sa ma judece, dar sa nu schimbe"
Si cu toate astea, celelalte femei n-ar trebui sa va considere un exemplu, spuneti...
Nu, in cazul meu, repet, a fost si o minune dumnezeiasca. Pentru a duce o sarcina la bun sfarsit, sunt trei aspecte de care femeia trebuie sa tina cont: inima, tensiunea si rinichii. Pentru ca ele sunt solicitate cel mai mult in sarcina.
Organismul meu a reactionat foarte bine, ceea ce i-a mirat si pe medici. S-apoi, nu trebuie sa uitam ca eu aveam menstruatie (n.r.– aceasta ii fusese indusa, in urma unui tratament, de medicul timisorean Ioan Munteanu). Si eram foarte motivata sa devin mama.
Stiati la ce riscuri va expuneti...
Nu a fost vorba de nici un risc. Medicii nici nu pot actiona daca este pusa in pericol viata femeii. Va dau un sigur exemplu: o femeie bolnava de leucemie a venit cu aceeasi rugaminte, sa devina mama. Ori, asta insemna pentru ea sinucidere, caci in perioada in care esti gravida apare si "anemia de sarcina"... A fost refuzata.
Si nu din cauza varstei...
Vreti sa stiti ceva? La mine nici un medic, din cati m-au consultat, nu a fost interesat de varsta mea, ci de starea sanatatii mele. Ce inseamna varsta? M-am intalnit in spital cu foste eleve care-si doreau si ele, ca si mine, un copil si faceau tratament pentru asta. Una dintre ele, cu 30 de ani mai putin decat mine, avea trompele infundate, chisturi...
Si e tanara! Ea inca mai incearca, iar eu am un copil... Am inteles ca cei de la Ministerul Sanatatii vor fixa totusi o limita de varsta pentru aceste procedee, la 54 de ani.
Cum a fost ziua in care ati nascut?
Bucurie si durere. Bucurie ca am adus pe lume un copil si durere ca celalalt a murit. Am aflat ca facuse stop cardiac. Probabil ca, daca nu se intampla asta, ar fi supravietuit, avea 750 de grame... Asa, am iesit din spital cu doua certificate: unul de nastere si celalalt de deces. Dar ma bucur ca cealalta fetita e bine!
"Seamana cu maica-sa"
Ce face Eliza-Maria?
E un copil foarte cuminte, mananca de la biberon. E hranita cu lapte praf "Humana". De la inceput a fost bine: s-a nascut cu un 1.400 (n.r. – kilograme), apoi a scazut la 1.200, a facut si icter. A inceput sa ia in greutate, acum are 1.600. Nu plange, e plina de viata, isi misca manutele si picioarele.
E plina de energie...
Pai, are cu cine sa semene, cu maica-sa care a facut-o! (n.r. – in timp ce spune asta, Adrianei Iliescu i se lumineaza chipul de bucurie). Medicii mi-au spus ca o pot lua acasa cand ajunge la greutatea de 2.500.
Am inteles ca maine (n.r. – 15 ianuarie) va reincepeti cursurile la "Hyperion".
Am inceput de astazi. Le-am spus si studentelor ca sarcina nu este o boala si ca nu conteaza varsta la care faci un copil. Trebuie doar sa fii sanatoasa.
Colegii cum v-au primit?
Bine, sunt o persoana respectata si nimic din tot ce s-a scris despre mine nu poate sa le schimbe parerea. Doar nu va imaginati ca facultatea ar renunta asa usor la unul dintre profesorii sai universitari?
Si totusi, de ce nu vreti sa acordati nici un interviu? Stim ca umbla ziaristii straini cu bani dupa dumneavoastra...
Haideti sa va spun un banc! De fapt, nu e un banc, e o istorioara... Pe vremea lui Ceausescu, intr-un atelier de tighelit portofele, se interzisese fumatul. Oamenii se abtineau dar, stiti cum e cum tigara, n-o lasi cu una, cu doua. Si cel mai in varsta dintre cei de-acolo n-a rezistat si si-a aprins una.
Cand seful atelierului i-a atras atentia, s-a ridicat batranul, si-a scos din buzunar carnetul rosu de partid si, punandu-l pe masa, a zis "cu asta, n-am mancat si n-am beut".
Asa si eu, cu banii lor pe interviuri – n-am mancat si n-am beut! Nu mai sunt internata in spital sa fac conferinta de presa, sunt la mine acasa, am timpul impartit intre copil si facultate si nici un minut in plus de pierdut.
Si, zicand acestea, Adriana Iliescu si-a indesat florile in punga de plastic si s-a grabit spre usa apartamentului ei. Nimic n-a mai intors-o din drum. "Se intampla atatea pe lumea asta: uite, se insoara printul Charles! Sa mai iasa si altii pe prima pagina."
N.R. In timpul discutiilor incropite ad-hoc pe scara blocului, vecina de vizavi a iesit sa duca un pampers la ghena aflata in imediata noastra vecinatate. N-a recunoscut-o din prima pe Adriana Iliescu, dar, cand a vazut-o, s-a bucurat si a pupat-o de bun venit acasa. In acest timp, prin usa ramasa deschisa, fostul proprietar de pampers iesise in casa scarii.
Atentionata, vecina s-a repezit spre copil cu viteza fulgerului. "Sunt greu de stapanit zvarlugile astea mici", a comentat una dintre noi. "Ei, nu-i asa de greu", ne-a replicat proaspata mamica, privind fara nici o spaima spre viitor.
