O mica stire de presa anunta zilele trecute ca premierul Calin Popescu Tariceanu ar fi avut o intalnire discreta (dar... nu destul!) cu partenerul sau de guvernare Dan Voiculescu, presedintele PUR. Cel dintai i-ar fi reprosat celui de-al doilea ca postul de televiziune Antena 1, proprietatea lui Voiculescu, prezinta activitatea coalitiei la putere incorect, exagerat de defavorabil.
Asupra motivelor pentru care unul dintre parteneri ar gasi de cuviinta sa denigreze parteneriatul din care face parte nu vreau sa speculez aici si acum. Dar problema e reala si nu priveste doar Antena 1. Deindata ce apare un subiect cat de cat "spinos", mai toate posturile de televiziune cu difuzare nationala se mobilizeaza exemplar.
Orice declaratie mai problematica a noilor guvernanti, cate o contrazicere intre doi ministri, un conflict mititel in coalitie (mari n-au fost inca!), dezertarile stiute - toate au avut parte de prezentari detaliate, ca si cand ar fi fost evenimente colosale.
Justificate jurnalistic pana la un punct, aceste focalizari repetate asupra "sovaielilor", a "naivitatilor", a "incongruentelor" noii puteri au conturat foarte rapid aparenta unei campanii.
Nu e de mirare. Despre strategia PSD de subordonare a presei s-a vorbit mult in anii trecuti, intr-atat incat tema a fost mentionata toamna trecuta in sectiunea consacrata Romaniei in raportul Comisiei Europene asupra situatiei din statele candidate. In campania electorala, Alianta PNL-PD a acuzat vehement situatia. A reactionat si societatea civila, indicand grave limitari ale libertatii presei.
Stenogramele discutiilor din reuniunile la varf ale PSD, iesite la iveala inaintea alegerilor, au confirmat ca era vorba despre o strategie asumata. Pe de alta parte, in mai multe cazuri, legaturile actionarilor sau ale coordonatorilor cu partidul "tandemului" Ion Iliescu-Adrian Nastase sunt de notorietate.
S-a vorbit despre influenta vizibila, daca nu chiar despre controlul direct al guvernarii PSD si asupra Societatii Romane de Televiziune (la fel ca si la Radio), mai exact asupra segmentelor de informatie si de analiza politica din programe. Pentru ca in ultimele saptamani sa asistam la un conflict pe fata intre presedintele tarii, Traian Basescu, si presedintele SRTV, Valentin Nicolau.
Una dintre prioritatile anuntate de Alianta PNL-PD atat in campanie, cat si dupa preluarea puterii a fost restaurarea libertatii presei. Presedintele Basescu a vorbit pe aceasta tema in repetate randuri, inclusiv in discursul de investitura din Parlament. A facut-o si premierul Tariceanu, care a adaugat ca noua guvernare nu va incerca la randul ei sa influenteze mass media.
Nu se cunosc situatii care sa contrazica atari declaratii de intentie (discutia dintre Tariceanu si Voiculescu a fost - nu-i asa? - colegiala). S-ar putea spune ca...
dimpotriva: printr-un gest polemic si sfidator, seful statului a dispus eliminarea telefonului cu "fir scurt" dintre Palatul Cotroceni si biroul presedintelui TVR, demonstratie simbolica a eliminarii cailor "oculte" prin care se putea interveni asupra postului public.
Insa intentiile guvernantilor sunt una, iar realitatea mediatica - alta. Cel putin in privinta televiziunilor private, nimeni nu poate interveni din afara, chiar daca partizanatul e evident. Sigur ca obiectivitatea, "echidistanta", onorabilitatea influenteaza "rating-ul" si "cota de piata", astfel incat posturile colorate politic risca sanctiunea publicului.
Nu - din pacate! - imediat, fiindca mai sunt si filmele, serialele, emisiunile de divertisment care atrag telespectatori indiferent ce se intampla in buletinele de stiri. Si mai sunt si proprietari care nu urmaresc popularitatea si rentabilitatea, ci mentinerea - chiar si cu costuri piparate - a unor canale de promovare a intereselor lor politice si economice.
Ce e de facut?! Mai mult decat distorsiunile din unele ziare sau de la anumite posturi de radio, partizanatul televiziunilor viciaza climatul public, influenteaza necinstit competitia politica, altereaza democratia. Doar ca...
in cazul posturilor particulare, interventia din afara asupra "vinovatilor" nu e posibila, caci ar fi si ea nedemocratica, incalcare a dreptului proprietarilor de a decide asupra proprietatilor lor. O speranta ar fi aceea ca noua guvernare sa aiba bune performante, integrarea in Uniunea Europeana sa se produca fara sincope si presa, nemaiavand incotro, sa aprecieze corect respectivele evolutii.
Pericolul ar fi - invers - ca atitudinile antiguvernamentale sa degenereze intr-o veritabila campanie mediatica, in maniera pe care am mai vazut-o catre sfarsitul anilor '90, cand atacurile concertate asupra coalitiei de atunci au avut consecinte devastatoare, prelungite pana astazi in diagnosticele exagerat de negative asupra perioadei.
In rest, daca e vorba despre principii, stim cu totii ce si cum: presa trebuie sa fie critica, "antiguvernamentala" in sensul bun, vigilent al cuvantului, vital pentru democratie, careia ii este - conform cunoscutei definitii - "caine de paza"...
