de Tudor Octavian

Trecutul celalalt si trecutul de acum

de Tudor Octavian     Jurnalul National
Vineri, 18 februarie 2005, 0:00


Copil fiind, aveam un trecut, de care trebuia tot timpul sa ma dezic.
Nu atat de cei opt ani, pe care tocmai ii implinisem, cand mi-a fost anulat premiul intai pe scoala din cauza trecutului, cat de trecutul de dinaintea acelui trecut mic. Un trecut mare.

Trecutul lung, de pana la nastere. Faptul ca a trebuit sa ma lepad de ceva ce nu fusesem s-a balansat, oarecum de la sine, cu faptul ca, adunand incet, incet un trecut propriu-zis, acesta n-a mai interesat pe nimeni. Ce interesa era numai viitorul. Si nu orice viitor, ci viitorul fericit, in urmatoarele trei ipostaze: al meu, al patriei si al intregii omeniri.

Gramaticile au, de la popor la popor, mai multe forme de prezent. In unele exista prezentul continuu, in altele prezentul imediat. Limbile foarte rafinate au chiar si un prezent in trecut. Cel mai rafinat prezent il au insa niste triburi fara nici o gramatica. Daca ar avea o gramatica, el s-ar chema probabil prezentul care acum e, acum nu mai e. Si noi am avut o forma aparte de prezent.

Prezentul luminos. Nu era la purtator, era tot al patriei. Dar cat timp a fost in uz, ma puteam socoti partas. Altfel spus, actionar.

In 1990, s-a pus din nou problema trecutului si a celor vinovati pentru nenorocirile trecutului. Aveam si eu mult trecut. Mai bine zis, doua: trecutul de pana a ma fi nascut si celalalt, plin de pete, din perioada prezentului luminos si a viitorului fericit.

Cum nu-mi era foarte clar de care trecut era bine sa ma dezic iarasi si cu care sa ma falesc, mi-am vazut de prezent, in toate noile sale formule tribale precum: prezentul confuz, prezentul penibil si prezentul de rahat.

E greu de spus cand mi-am dat seama ca numim inca prezent un timp de acum trecut. Cei cincisprezece ani, scursi dupa 1990, ar trebui sa se cheme trecutul de acum, ca sa-l putem deosebi de trecutul celalalt. In ce ma priveste, avand doar trei trecuturi si nici un fel de viitor, totul e simplu: ma bucur de prezent, asa cum e el neasezat, si traiesc tot mai des in trecutul antic.

Cand simt ca nu mai are sens sa vorbesc de viitor, ma intorc cu cateva milenii inapoi, in niste lumi in care oamenii isi iubeau atat de mult prezentul, incat doreau sa-l mai traiasca o data si dupa ce mureau.

Arestatii si condamnatii de dupa 1990 pentru trecutul lor, pentru "trecutul celalalt", trebuie sa goleasca acum celulele ca sa le umple protagonistii "trecutului de acum". In cincisprezece ani de prezent, unii au adunat mai mult trecut decat toti cei ce pareau candva vesnici. Un trecut intunecat, in comparatie cu care "trecutul celalalt", al camarilei bolsevice, pare luminos si de viitor.

De fapt, ce inseamna cincisprezece ani? Inseamna aproape doua decenii. Iar dupa decenii, vin secolele si mileniile. Trecutul definitiv.















47 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version