Se pare ca iubirea PSD fata de bucuresteni nu are margini. Dupa alegeri, dl. Nastase, oparit de rezultat, ne ameninta cu un fel de secesiune pe dos, in care Bucurestii ar fi fost exmatriculati din R(epublica) P(esedista) R(omania). Acum dl. D.I.

Popescu ne gratuleaza cu un candidat la primarie care este - nu, nu ma opresc aici, cu toate ca as fi ispitita de aceasta solutie facila - care este, cum ne spune dl. Popescu insusi, expresia noii strategii pesediste "de schimbare de imagine, la nivelul partidului, de schimbare de perceptie pe care noi o dorim vizavi de electoratul bucurestean".

Asa-i ca n-ati fi ghicit singuri ca dl. Vanghelie e personajul, pot spune chiar personalitatea care va schimba perceptia bucurestenilor fata de PSD? Daca dl.

Vanghelie este pentru PSD cetateanul model al Bucurestilor - capitala europeana, epitoma, expresia sintetica, intruparea viziunii PSD despre bucuresteanul ideal si emblematic, insultatoarea sa desemnare e o injuratura obscena si dispretuitoare, un scuipat gros "vizavi", vorba dlui Popescu, de obrazul nostru comun.

Prezentandu-l ziaristilor pe proaspatul candidat, dl. Popescu declara, cu indreptatita mandrie, ca acesta a facut, ce-i drept, obiectul mai multor dosare la Parchet, dar n-a fost niciodata calificat drept baron. Asa e. Dl.

Vanghelie a jucat pana acum intr-o zona obscura, prin natura ei limitata la colcaiala cartierelor marginase ale Bucurestilor, asa incat n-a avut cum ravni la statura unor Mischie, Mazare sau Sechelariu. Dar daca, prin absurd, ar castiga pozitia de primar general, atuncea sa te tii baroni, Scorpioni si alte prea-cinstite fete.

Asta considera PSD ca meritam. Am refuzat in 1996 sa fim reprezentati de un campion international de o bine-meritata celebritate, doar fiindca reprezenta PDSR.

Am refuzat, chiar de doua ori, sa fim guvernati de un chirurg eminent, fiindca e omul lui Iliescu; l-am refuzat acum cateva luni pe hiper-activul domn Geoana, nu fiindca avea pantofii prea curati - s-a incaltat, bietul, chiar si cu cizme electorale - ci fiindca e omul lui Nastase.

Ei bine, acum ne-o plateste si PSD, oferindu-ne un primar care deplange faptul ca pentru transportul in comun se aloca sume "infirme": parafrazand o vorba care si-a avut clipa ei de celebritate, am vrut primarie, dl. Popescu ne da primarie pe paine!

Am avut totdeauna convingerea ca mineriada din iunie 1990 a fost razbunarea FSN pentru votul bucurestenilor din 20 mai - un vot ale carui rezultate nu s-au publicat niciodata. Acum, mostenitorii FSN ne ameninta cu un primar ale carui greseli de gramatica sunt un fleac pe langa fratia de cruce cu pegra Ferentarilor.

Dincolo de impotenta politica in care se zbate de cand a pierdut prezidentialele, PSD afiseaza, de fapt, un dispret atat de grobian fata de bucuresteni si o pornire vindicativa atat de violenta incat ti se taie rasuflarea numai la gandul ca a lipsit prea putin pentru ca aceiasi lideri care il sustin azi pe dl. Vanghele sa guverneze din nou Romania.

Probabil ca, daca ar putea, ne-ar ferici iar cu vreo mineriada, cu un program de demolari, ceva, orice, doar ca sa franga odata pentru totdeauna cerbicia incapatanata a Capitalei, care n-a incetat sa scandeze, din '90 incoace, "Jos Iliescu!".

Dincolo de furia PSD fata de un oras care de 15 ani ii refuza legitimitatea - ceea ce, fiind vorba chiar de capitala tarii, a pus mereu o grava problema succesivelor regimuri Iliescu, stiut fiind ca nu stapanesti cu adevarat o tara daca nu-i poti controla centrul nevralgic - s-ar putea ca "solutia Vanghelie" sa ascunda si o perversa rationalitate politica, despre care voi vorbi altadata; dar

determinant pare a fi razboiul dintre diferitele factiuni. Doar ca, pentru prima oara in 15 ani, lupta fractionista din PSD pare sa se fi dat nu pentru cine sa candideze, ci pentru cine sa nu candideze. In conferinta sa de presa, dl. Popescu a scapat printre dinti o fraza revelatoare despre cei care au decapitat partidul in ajunul alegerilor, ducandu-l drept la infrangere; dl.

Oprescu a spus clar ca nu vrea sa fie mazeta nimanui si s-a expatriat temporar, dl. Iliescu, mai explicit decat Sibila din Cumae, a emis printre zambete acre si incruntari semnificative, ideea ca oricum PSD nu poate castiga, retezand orice sansa unei retorici electorale normale.

Sacrificarea unui pion intr-o competitie de la bun inceput perdanta nu e niciodata o decizie usoara, dar cascada de desistari si dificultatea cu care PSD si-a gasit un kamikaze nu poate fi o scuza pentru aceasta enorma eroare. Indiferent daca Vanghelie e un candidat real sau o diversiune, indiferent daca va candida efectiv sau va fi inlocuit, cum ne ameninta ieri dl.

Rosca-Stanescu, cu Iliescu in persoana, optiunea PSD pentru Economatul SRL ramane o sinucidere politica. Fiind primul gest important al PSD dupa alegeri, el devine exemplar pentru "mersul reformei la romani" indeobste - si la romanii din PSD in special.

Nu numai fiindca e o solutie jenanta, nu numai fiindca e de neimaginat ca alesul dlui Popescu va obtine - daca nu e lasat sa mituiasca de zor, ca la locale - un rezultat cat de cat acceptabil (ca de onorabilitate oricum nu poate fi vorba cand Marele Partid ajunge sa fie reprezentat de un mic gainar, a carui notorietate se bazeaza mai ales pe grave erori de gramatica).

Dovada vie a "promovarii propriilor valori, a acelora care confirma prin munca, in cadrul organizatiei, si nu care solicita scaune si pozitii venind din afara" - dl. Popescu dixit - dl. Vanghelie a devenit metonimia propriului partid. PSD "innoit" nu mai e nici partidul lui Iliescu, nici partidul lui Nastase, de alaltaieri e partidul lui Vanghelie.

Asta s-a ales din toata retorica pesedista a purificarii, din promovarea tinerei generatii de politicieni si din social-democratia moderna, din proiectele transilvane, vrancene sau europene ale PSD: un reziduu dubios si agramat. Mic si negru, el este insusi viitorul PSD.