Un sondaj printre ministrii din guvernele de tranzitie, realizat anul trecut de SAR si comparat cu alte tari aplicante la UE, arata ca guvernele noastre, fata de toate celelalte, vorbesc cel mai mult despre ce se scrie in presa in sedintele de cabinet si petrec cel mai putin timp cantarind cum si in ce fel se impacheteaza pentru opinia publica politicile guvernamentale.
Cabinetul Nastase, obsedat de controlul presei, gasise o solutie si angajase pe dl Dancu sa controleze agenda mass-media. Spre final se ajunsese, cu ajutorul televiziunilor, la cvasiperfectiune (dl Hrebenciuc o spune in stenograme, "Luni, toate talk-show-urile sunt puse pe acest subiect").
Dar la capitolul impachetat pentru opinia publica tot nu se facusera mari progrese: banii grei aruncati unei agentii de publicitate ca sa vanda Constitutia noua ca pe o cutie de detergent nu au produs efectul scontat si a fost nevoie de fraude ca sa creasca participarea pe ultima suta de metri.
Acum, ca avem un cabinet democratic, obsesia controlului s-a dus, ministrii stau cuminti sa ii ia moderatorii la trei-pazeste cand sunt cu chef, se fac multe lucruri noi, majoritatea oportune, desi insuficient pregatite, dar maniera de comunicare te lasa cu gura cascata. Vicepremierul Adriean Videanu a deschis seria aruncand pe piata ideea declaratiei universale de avere.
Dupa multe talk-show-uri, a afirmat ca a fost inteles gresit si ca de fapt se referea la declaratiile de venit. Dar premierul Tariceanu, invitat recent la Antena 1, a luat-o de la capat cu declaratiile de avere, amintind de momentul zero, in care declari tot ce ai pana atunci, si asta nu se aplica, evident, la venit, care se calculeaza pe an, ci la avere.
In ce il priveste pe Ionut Popescu, ministrul de Finante, el chiar nu a spus ca la bursa se vor impozita pachetele detinute, nu profiturile, nici ca magistratii trebuie sa redevina functionari publici, dar cumva asa s-a inteles, si asa s-a napustit lumea sa-si lichideze depozitele, iar magistratii sa-si puna banderole.
In ce priveste cresterea impozitelor pe dividende de la 5 la 10%, masura a guvernului Nastase, normala de altfel, s-a scapat cumva vorba din cercurile noii puteri ca s-ar putea reveni, desi nu era legal si nici bine sa se revina, si asa s-a ajuns la amenintari cu greva fiscala, ca, deh, sub un regim democratic toata lumea e brusc apucata de un curaj nebun.
Scumpirile la energie din aprilie, despre care citeam prin noiembrie in ziare, au devenit brusc, prin mici eforturi ale unor moderatori tv si stangacia guvernului, consecinte ale introducerii cotei unice de impozitare.
O emisiune la radio despre impozite, unde cetatenii suna direct, suna ca un inventar al catastrofelor acum vreo saptamana, cu poporul bocind ca "de ce ne-am temut nu am scapat", iar eu personal nu ma mai pot duce la piata fara sa fiu inconjurata de oameni care sa imi ceara sa le explic una sau alta. Membrii guvernului isi trimit probabil nevestele, asa ca sunt mai la adapost.
Din pacate pentru ei. Pentru ca o comunicare defectuoasa, fara o planificare a agendei, mesajelor principale si felului in care transmiti publicului ceea ce vrei sa faci anuleaza orice bune intentii.
Daca noua putere nu e capabila sa construiasca un mecanism de consultare in care sindicatele, firmele, societatea civila sa isi spuna parerea asupra unor intentii guvernamentale inainte ca acestea sa ajunga sa fie anuntate in presa si va continua sa comunice fragmentat, sincopat, nestrategic, va avea un cost mare de platit la viitoarele alegeri.
Degeaba avem un prim-ministru care arata bine si vorbeste elegant limbi straine, degeaba avem primul presedinte care nu vorbeste limba de lemn. Talentul nu poate tine loc de meserie.
