Previziunile Stratfor pentru urmatorul deceniu

Uniunea Europeana se va dezintegra

de     Ziua
Sâmbătă, 19 februarie 2005, 0:00


Prestigioasa organizatie americana "Stratfor", un adevarat serviciu non-guvernamental de informatii strategice, a dat recent publicitatii previziunile sale pentru deceniul 2005-2015. Unele par evidente, altele de-a dreptul socante.

Iata care sunt, in opinia "Stratfor", principalele evolutii in urmatorii 10 ani: Statele Unite isi vor continua nestingherite dominatia globala, conservandu-si intacte puterea politica, militara si economica; China va intra in vrie, prada haosului economic si instabilitatii politice. Rusia se va intoarce spre trecut si va incerca sa-si refaca in forta fosta sfera de influenta.

Atentia comunitatii internationale se va muta de la Orientul mijlociu inspre Eurasia si Pacificul de Vest. Radicalismul islamic va ramane o problema, insa una subsidiara. Pentru europeni vin, insa, vremuri grele - anticipeaza analistii "Stratfor". Ei atrag, insa, atentia ca aceste previziuni sunt departe de a fi infailibile, intrucat istoria este adeseori "imprevizibila".

Va prezentam, in continuare, capitolul dedicat Uniunii Europene. Uniune care, potrivit "Stratfor", va intra in colaps in urmatorii 10 ani. Intertitlurile apartin redactiei.
Miruna Munteanu

Evaluarea previziunilor anterioare
In previziunile pentru deceniile anterioare, Stratfor a anticipat in mod corect ca asteptata axa franco-germano-rusa va esua, de vreme ce toate celelalte state din Europa au fost, in mai multe randuri, de-a lungul istoriei fie in razboi, fie ocupate de Franta, Germania sau Rusia.

In plus, celelalte tari au respins complet vederile politice ale celor trei, fie ca era vorba despre unificarea europeana, fie despre razboiul din Irak. Am estimat de asemenea corect faptul ca institutiile europene nu vor putea controla fortele centrifuge din interiorul lor. Integrarea politica europeana s-a dovedit un esec rasunator, pierind in mod foarte vizibil ca urmare a razboiului din Irak.

Au existat si cateva chestiuni asupra carora ne-am inselat. Am anticipat ca Uniunea Monetara Europeana (UME) nu se va forma, sau, in cazul in care se forma, ar fi urmat sa esueze pana la sfarsitul deceniului. Aceasta previziune a fost incorecta. Cu toate ca UME nu este lipsita de probleme, in general zona euro recunoaste avantajele unei piete comune si ale unei monede unice.

Am prognozat, de asemenea, ca Marea Britanie, Franta si Germania se vor contrazice in ceea ce priveste soarta Europei Centrale. Cu toate ca a existat o competitie intre cele trei state, aceasta nu s-a referit la Europa Centrala, toata lumea fiind de acord ca zona trebuie integrata in Uniunea Europeana si NATO.

In schimb, competitia s-a produs intre viziunea Frantei si Germaniei asupra Europei si perceptia tarilor din restul continentului, dar si cu privire la natura influentei Statelor Unite.


Destramarea uniunii politice, supravietuirea zonei euro
Dezintegrarea politica este unul dintre principalele fenomene anticipate pentru Uniunea Europeana in viitorul deceniu. UE a inceput sa se destrame cu destul timp in urma, iar Stratfor a notat la inceputul lui 2004 ca in decursul acelui an UE va aluneca spre haos.

Cu toate ca deocamdata Uniunea Europeana nu-si recunoaste esecul in experimentul coeziunii politice, cand va privi inapoi incercand sa identifice inceputul declinului se va opri la anul 2004.

Cauza viitoarelor probleme ale UE este aceea ca statele nu vor renunta niciodata la suveranitatea lor nationala. Nici o tara nu este dispusa sa adere la o comisie sau sa ratifice o strategie de politica externa sau de aparare despre care crede ca nu ii reprezinta in totalitate interesele.

Nici o tara nu este dispusa sa permita ca legile sale nationale sa fie supervizate de legiuitori din Bruxelles sau Strasbourg. Si, in final, nici unul dintre membri UE nu vede care ar fi avantajele de a forta state atat de diverse ca cele ale Uniunii sa implementeze aceeasi legislatie si aceleasi strategii.

Ca uniune politica, Uniunea Europeana va intra, probabil, oficial in colaps pana in 2015. Divergentele politice se vor accentua pana la a determina unul dintre principalii membri - dupa toate probabilitatile Franta sau Germania - sa paraseasca Uniunea.

O asemenea retragere ar insemna ca cei mai infocati sustinatori ai UE au abandonat ideea de a unifica 25 de tari; este putin probabil ca restul statelor membre vor fi suficient de puternice pentru a pastra Uniunea.

Dupa esecul ambitiilor sale politice, UE este capabila si va continua sa opereze cu succes ca zona comuna economica. Totusi, in economia europeana "succesul" este un termen relativ. Inainte ca Europa sa poata macar spera sa atinga nivelul de crestere al Statelor Unite sunt necesare schimbari substantiale in piata fortei de munca, la nivelul birocratiei si al sistemului de asistenta sociala.

Prosperitatea economica europeana nu se va produice inainte ca liderii nationali sa implementeze reforme structurale majore, iar acestia vor avea de infruntat opozitia vehementa a electoratului.

Spre deosebire de alianta politica, Uniunea Monetara Europeana (UME) nu se va destrama in deceniul care urmeaza. In prezent, sunt mai numeroase tarile care incearca sa adere la UME decat cele care doresc sa se retraga. Estonia, Lituania si Slovenia vor adopta probabil moneda unica europeana in 2007, urmate, in 2009, de Letonia si Cipru.

La fel ca si in cazul uniunii politice, pentru prabusirea zonei euro este necesara retragerea unui stat puternic - Germania. Dar Berlinul - care controleaza cea mai importanta economie europeana - este interesat sa ramana in zona euro pentru ca Germania este liderul exemplar si necontestat al economiei europene.


Problema demografica si sistemele de pensii
O ingrijoratoare problema pentru economia europeana vine din zona demografiei. Cele mai multe dintre statele europene inregistreaza un spor natural scazut, sau chiar negativ.

Acesta constituie o problema majora, in contextul imbatranirii populatiei aparute ca urmare a boom-ului demografic inregistrat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial; o populatie care incepe sa inghita pensii din fondurile guvernamentale. Cum exista tot mai putini tineri disponibili pentru a inlocui aceste generatii, pensiile vor secatui cuferele nationale.

O parte din diferenta va fi compensata de imigranti, insa acestia lucreaza adesea in posturi mai slab remunerate, aducand mai putini bani fondurilor de pensii, sau muncesc la negru, fara sa plateasca nimic.

In UE, varsta medie de pensionare este de 59,9 ani (cu trei ani mai putin decat in Statele Unite). Pana in 2015, mari segmente ale populatiei din anumite tari vor mai avea circa 5 ani pana la pensie.

Cu toate ca reforma sistemului de pensii este o tema intens discutata de guverne, ea nu se bucura de popularitate in randul cetatenilor europeni carora li s-a garantat - si se considera indreptatiti sa primeasca - asistenta de la leagan la mormant.

In urmatorul deceniu, plata pensiilor nu va prabusi modelul de asistenta sociala, dar posibilitatea unui colaps ii va obliga pe liderii nationali sa demareze si reforme ale sistemului de pensii, pe langa schimbarile structurale generale.


Favorizarea imigratiei intra-europene
Vor aparea probleme sociale, aducand cu ele posibilitatea unor schimbari majore in cadrul UE in urmatorul deceniu, mai cu seama in domeniul imigrarii. Timp de secole, europenii s-au identificat in primul rand pe criteriul etnicitatii, iar interactiunea interetnica in Europa este arareori pasnica.

Europa se confrunta deja cu o crestere a somajului si o intensificare a imigratiei; multi europeni traditionalisti dau vina pe imigrantii veniti din Turcia sau din nordul Africii pentru cresterea ratei somajului in UE.

Deja imigratia a ajuns aproape de nivelul din 1992 (atunci fenomenul era cauzat de razboaiele din Balcani, pe cand acum cei mai multi dintre imigranti sunt musulmani orignari din Africa sau din Orientul Mijlociu).

Incepand din 2007, vor fi ridicate restrictiile asupra migrarii fortei de munca, impuse statelor din Europa Centrala prin tratatele de pre-aderare. Cu toate ca, per ansamblu, migrarea fortei de munca va fi limitata, fenomenul va intari perceptia ca strainii fura slujbele localnicilor.

Aparenta penurie de locuri de munca, plus tensiunile dintre europeni crestini de rasa alba si toti ceilalti, vor genera un curent de opinie favorabil impunerii de restrictii impotriva imigrarii din state non-europene. Este de asemenea probabil sa asistam la deportari masive ale imigrantilor ilegali - si posibil chiar a celor legali.

Unele state membre in UE iau deja in calcul solutia taberelor de azil; asteptam ca Europa sa puna in practica aceasta idee - desi nu pe teritoriul european - pana in 2015.

Europenii vor fi bucurosi sa-i alunge pe non-europeni, si, daca vor constata ca mana de lucru este asigurata de polonezi sau cehi - care vor avea dreptul legal de a lucra in Europa Occidentala - vor incerca sa-i tina la distanta pe imigrantii non-europeni, care nu beneficiaza de acest drept.


Teoria celor doua Europe
In domeniul relatiilor internationale, exista o problema-cheie: Rusia, ale carei relatii cu UE sunt tensionate. Rusia este una dintre fortele exogene care ar putea transforma Europa intr-o oala sub presiune. Unele tari vest-europene - mai precis Franta si Germania - nu au nici o problema reala cu Moscova.

Statele din Europa Centrala isi amintesc, insa, acut experientele lor din perioada sovietica si ar putea fi nevoite sa faca alegeri dificile in privinta prioritatilor lor.

Exista doua Europe: Una este o uniune economica, cealalta este o entitate militara cu o pozitie comuna de aparare. Cele doua sunt complet separate, dar tarile din Europa Centrala se gasesc in pozitia dificila de a incerca sa depaseasca diferentele dintre economie si aparare.

Aceste state inteleg avantajele legaturilor economice cu Europa, dar se bazeaza pe Statele Unite pentru a le garanta securitatea nationala. Tarile central-europene se vor confrunta cu o problema daca, in viitorul deceniu, ar aparea o situatie care sa faca relatiile economice cu Europa incompatibile cu cele militare cu Statele Unite.

Sa spunem, de exemplu, ca Europa va suferi o recesiune masiva. Apoi, fie simultan, fie cativa ani mai tarziu, Rusia ar decide sa reintegreze Ucraina si sa amplaseze arme nucleare la granita sa cu Europa.

In aceasta situatie ipotetica, pentru statele central-europene avantajele relatiilor de aparare cu Washingtonul ar cantari mai greu decat cele ale legaturilor economice cu UE, iar Europa Centrala s-ar alia cu Statele Unite.

In cazul in care Rusia s-ar intoarce spre trecut si ar incerca sa-si impuna influenta asupra Europei de Est, si alte state europene ar avea probleme. Europa nu poate suporta costurile politice si economice ale unei reinarmari, singura optiune fiind aceea de a solicita Aliantei Nord-Atlantice si Statelor Unite sa ajute la apararea continentului.

Si aceasta optiune ar fi, insa, insuportabila, de vreme ce multe tari UE ar privi interventia SUA ca pe o amenintare la adresa suveranitatii lor.

Europa ar putea fi dezbinata si de o intensificare a atacurilor islamiste. Relatia dintre Europa si lumea musulmana a devenit extrem de dificila dupa atentatele din 2003 de la Madrid.

Europenii au nevoie de forta de munca musulmana si totusi nu doresc sa accepte Turcia in UE sau sa le acorde imigrantilor depline drepturi cetatenesti; mai mult, europenii imbratiseaza mai degraba conceptul de "integrare culturala", decat pe cel de "multiculturalism".

O intensificare a atacurilor ar conduce aproape sigur la limitari extreme impuse imigrarii, deportari in masa sau chiar la un pogrom impotriva musulmanilor. Ceea ce ar constitui o problema - fiecare stat din UE are propria strategie si propriile necesitati cu privire la populatia sa musulmana.

Factorii externi vor face si mai dificil de obtinut o pozitie europeana comuna - cu privire la orice subiect. O revenire a Rusiei ar forta Europa sa decida ce uraste mai tare: prezenta trupelor maericane, costurile de reinarmare, sau dominatia Moscovei. Unele tari nu ar avea nimic impotriva trupelor SUA, dar pentru altele ar insemna distrugerea completa a suveranitatii nationale.

Atacurile militantilor islamici i-ar obliga pe europeni sa ia masuri impotriva imigrarii - dar anumite state au nevoie de forta de munca a imigrantilor musulmani pentru a compensa imbatranirea propriilor populatii. Aceste dificultati sporesc probabilitatea ca unitatea politica a UE sa se prabuseasca in urmatorul deceniu.

Este, desigur, posibil ca nici o problema majora sa nu apara. Daca in urmatorii 10 ani lumea ramane neschimbata, Europa nu va fi fortata sa se schimbe si Uniunea ar putea rezista. Totusi, prin prisma evenimentelor din ultimii 10 ani, aceasta ipoteza nu este probabila.















82 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă