Cum incerc sa sugerez si prin cuvintele de mai sus ale Maestrului nostru etern, multa lume o fi ras cand PSD-ul l-a trimis in arena infruntarii pentru Primaria Capitalei pe dl Vanghelie. Permiteti-mi sa am nu reactia contrara, adica sa plang, dar nici sa rad si nici macar sa zambesc.
Asa cum au demonstrat si alegerile locale anterioare, dl Vanghelie se bucura de sprijinul majoritatii cetatenilor din sectorul pe care in prezent il pastoreste (desi, poate, "pastoreste" nu e cel mai potrivit cuvant).
Dar orice comentator politic, ca zambeste ori plange, nu poate trece peste niste realitati de necontestat: 1) dl Vanghelie cunoaste ca nimeni altul problemele unei substantiale parti a populatiei pe care, de altfel, o si reprezinta in mod stralucit; 2) Domnia-Sa s-a nascut, cu probleme cu tot, chiar in sanul acestei populatii; 3) N-o fi gramatica punctul sau forte, dar - indraznesc sa intreb - al
cui este? Mie, daca-mi dau acum o dictare din Ion Creanga, mi-ar fi dificil s-o fac de nota zece; 4) Scaparile - cum sa le zic? - de limba ale Domniei-Sale sunt pe deplin compensate de incontestabile realizari intru renovarea gradinitelor, a scolilor, a altor institutii de invatamant, ceea ce denota depasirea complexelor sale culturale; 5) Nu stiu de ce am senzatia ca, spre deosebire de
principalul sau contracandidat, Adriean Videanu, dl Vanghelie poseda o remarcabila ureche muzicala, in palnia careia se pot revarsa benefic toate of-of-ofurile cetatenilor care-l vor vota. De aceea - o spun cu mana pe inima - cred ca dl Vanghelie ar fi foarte bun de Primar General.
Cu o singura precizare: nu in Bucuresti, ci la Calcutta.
