Ion Barbu a avut o caricatura excelenta in Dilema: dupa alegeri, depanatorul mesterea ceva in spatele televizorului si spune: ”V-am schimbat lampa cu Nastase”. Traian Basescu incepe sa se simta prea bine la televizor si ar fi tragic sa inlocuim lampa cu Nastase cu lampa lui Basescu.

Adrian Nastase a aparut mult prea mult la televizor. Erau zile cind se insirau stirile cu primul ministru in cadrul aceluiasi buletin. Nu mai este cazul sa insistam asupra cauzelor acestui fenomen. Pe linga dependenta televiziunilor fata de PSD, este vorba si despre un mecanism defectuos de gindire a comunicarii cu publicul.

Politicienii romani si cei care ii sfatuiesc isi masoara performantele in numar de aparitii. Consilierul pe comunicare este mindru ca a crescut rata de aparitii saptaminale a sefului de la 90 la 105. Este o performanta extraordinara.

Studiile de impact nu exista, adica nu se stie exact la ce public a ajuns mesajul, ce a inteles publicul de acolo si cu ce a ramas. Daca ai aparut in Independent si in Evenimentul zilei, graficul cu aparitii iti spune ca ai aparut de doua ori.

Am fost socat sa aflu ca liderii PSD primeau transcrieri ale talk-show-urilor, chiar si de la radiouri. O pierdre imensa de energie si de timp din care rezultau insa strategii elaborate de ”linistire” a recalcitrantilor.

Ideea ca simpla prezenta permanta pe sticla, in ipostaze presupus favorabile, ar face publicul sa te voteze este un barbarism din punctul de vedere al teoriei comunicarii. Si totusi aceasta idee functioneaza in Romania.

Explicatia simpla ar fi ca in fata unor lideri nesiguri pe ei ca Adrian Nastase, consilieri mediocri ca Dan Andronic sau Dorina Mihailescu isi pot proba usor presupusa eficienta, pe principiul: uite, sefu’, ce grafic frumos avem saptamina asta, ai 77 de aparitii.

In final, Adrian Nastase a plitisit publicul cu persoana sa. Aparea atit de des pentru a spune nimicuri incit oamenii erau deja plictisiti atunci cind chiar avea ceva de spus. Realizarile importante si reale ale mandatului sau, NATO, finalizarea acordului cu FMI s.a., s-au inecat in mareea de stiri-mizilic cu si despre Nastase.

Traian Basescu risca sa repete scenariul. Si el are consilieri care gindesc in grafice. Sint citeva deosebiri fata de Nastase. In primul rind, nu detine controlul televiziunilor si joaca mai degraba in deplasare, pe un teren incofortabil. Totusi, este capabil sa genereze stiri.

Face tururi de forta pe la talk-show-uri, parind ca nu refuza nici o invitatie.

Cind era in opozitie, era haituit de presa controlata si corupta de PSD. Am vazut anul trecut un grafic de monitorizare care arata ca la Prima TV, Basescu aparuse doar ca sa fie atacat.

In aceeasi situatie erau multe ziare, iar Basescu putea sa apara la un talk-show serios doar in contextul inscenarii cu dosarul ”Flota”. In timp ce Nastase aparea ca sa se laude, liderul opozitiei trebuia sa se apere, asa functiona atunci presa libera si democratia.

Paradoxal, nu a fost chiar rau pentru Basescu: aparea rar si haituit la televizor incit publicul era interesat. Aparitia lui Basescu era chiar un eveniment, mai ales ca presupunea si un act de curaj din partea televiziunii respective.

Acum, Basescu este vedeta principala si parca nu se poate abtine, nu poate refuza invitatiile si parca ii place prea mult in fata camerei.

Deocamdata, aparitiile sale intereseaza. Dar daca va continua sa fie vedeta preferata a moderatorilor de la televiziuni, acelasi public s-ar putea sa oboseasca, mai ales ca Presedintele se repeta. Populismul sau moderat care l-a ajutat atit de mult in campanie s-ar putea sa fi ridicat pragul asteptarilor prea mult.

Popularitatea care ajunge pina la 70% arata gradul de speranta investita in el personal. Pentru ca au fost invatati sa astepte de la conducator marea cu sarea, romanii asteapta totul de la Basescu.

Problema unui lider constrins de Constitutie este ca nu are mecanismele de a raspunde acestor asteptari maximaliste.

Insa, prin aparitii foarte dese la televizor, clamind mereu aceleasi doua-trei teme radicale, Basescu nu face decit sa mentina asteptarile la un nivel nerealist. Daca tot dai semnale privind lupta cu coruptia de la televizor, s-ar putea ca oamenii sa creada la un moment ca nu prea mai ai timp sa si muncesti.