«TRICOLORUL» ROS-ALBASTRU

Hamutovski danseaza pe linia portii, fara sa isi dezlipeasca ochii de la Di Vaio. Atacantul italian isi aranjeaza mingea, incercand sa para calm, dar simte ca nu mai are aer. A jucat pe marile arene din Italia si Spania, dar parca nicaieri nu a intalnit o asemenea atmosfera ca pe Steaua. Stadionul sta sa cada pe el, intr-un vuiet diavolesc...

Noua, celor din tribune, ni se perinda intregul meci prin fata ochilor. Totul a inceput cu bara lui Dica, din 3’. Apoi si-a inceput recitalul Andrei Cristea, cel care, in urma cu trei ani, pe cand "deschidea ochii" la FCM Bacau, era supranumit "noul Sevcenko".

In 11’ a avut prima desprindere, s-a gasit fata in fata cu Palop, in 5 m, dar Navarro a aparut ca din pamant, i s-a aruncat la picioare si a reusit devieze in corner. Unsprezece minute mai tarziu, ex-bacauanul a trimis pe langa poarta cu capul, dupa ce Oprita (foto, la minge) (13’) isi incercase si el sutul. In 24’, tot Cristea a sutat periculos, in 30’, l-a imitat Ogararu ...

Di Vaio se intoarce cu spatele la minge si face cativa pasi. Ar vrea, macar pentru cateva secunde, sa piarda darul auzului... La inceputul reprizei secunde parca a fost penalty la Oprita. Apoi a dat Cristea primul gol, in 50’. Tot el, patru minute mai tarziu, a reluat aiurea centrarea lui Oprita.

Dar s-a revansat in 71’, cu un sut care l-ar fi lasat fara replica si pe Walter Zenga, in perioada de glorie... Di Vaio arunca o privire spre coechipierii inlantuiti in cercul de la mijlocul terenului. Vede deznadejdea din ochii ratangiului Baraja. Inghite in sec si se intoarce cu fata spre Hamutovski, cel care nu se opreste nici un moment din topaitul strengaresc ...

Si in prelungiri am avut mai multe ocazii decat ei, cu toti Aimarii, Mistii sau Di Vaii lor, de zeci de milioane de euro. Oprita ne putea feri de emotiile loviturilor de departajare. In 110’, a "intors" doi spanioli cum numai el stie sa o faca, a avut toata poarta in fata, dar sutul sau s-a lovit de un zid invizibil si s-a dus "pe langa"... Di Vaio face un pas ...

Fluierul care a pus capat si prelungirilor a venit ca o izbavire pentru ambele tabere, care abia mai puteau sa se tina pe picioare. La fel si pentru cei din tribune, care aveau doua minute ragaz sa se pregateasca pentru cel mai sever examen cardiologic. Radoi a tras primul si a inscris. A marcat si Aimar... Di Vaio face al doilea pas... Dorinele, tocmai tu?!... Italianul este in fata balonului ..

.

Lovin, Bostina si Dica nu i-au dat nici o sansa lui Palop. Nici Mista si nici Rufete nu au gresit... Di Vaio isi lasa in spate piciorul cu care vrea sa il execute pe Hamutovski... Baraja "a facut dreptate". Daca exista Dumnezeu, Steaua se califica! Trebuie sa se califice! ...Di Vaio nu mai aude nimic. Dar nici nu mai vede. A pierdut lupta cu emotiile.

Trage! Mingea trece peste transversala si zguduie plasa din spatele portii! Vacarmul se redefineste in tribunele din Ghencea, unde fiecare se imbratiseaza isteric cu fiecare, indiferent ca sunt prieteni, cunostinte sau oameni pe care intamplarea i-a asezat unul langa altul in aceasta seara magica a fotbalului romanesc.

Steaua s-a calificat in optimile Cupei UEFA, trecand de actuala detinatoare a trofeului, care mai este si castigatoarea Supercupei Europei, si campioana Spaniei. Drumul pana la Finala nu mai pare un ocean care trebuie traversat cu talpile goale.

Ciprian Iana, Victor Partan, Adrian Fugaretu-Urea

Gardianul - 26 februarie 2005

MULTUMIM, Steaua!

Fiecare natie scrie in subconstient un calendar al bucuriilor asteptate. Sperante pe ani, pe luni, pe zile. Pentru 2005, romanii asteptau sa se bucure de cota unica, de salarii mai mari, de izbinzi anticoruptie, de leul greu, de succese in integrare.

Nimeni nu se mai gindea, ca pe vremuri, la momente de fericire oferite de fotbalisti. Ultimii ani ucisesera speranta.

Joi seara, 14 tineri in albastru si rosu, care si-au atras celebrii adversari intr-o mlastina de la margine de Bucuresti, ne-au oferit o noapte alba. Fotbalistii de la Steaua au eliminat cea mai mare echipa din lume in 2004. Au infrint supercampioana Europei, Valencia.

Pentru prima oara, romanii au fost scosi pe bulevarde si in piete de o echipa de club. Steaua n-a mai fost in ultimele 48 de ore doar o echipa. A fost o stare de spirit.

Doi redactori ai cotidianului nostru au urmarit meciul in ploaie, printre suporterii Stelei

"Doamneeeeeeeeee, fii roman!"

Din pricina faptului ca ziarul se afla sub embargoul impus de Gigi Becali, doi redactori de la “Evenimentul zilei” si-au cumparat bilete la tribuna a doua si au urmarit meciul in ploaie, printre suporterii Stelei. Una al treilea reporter a vazut meciul de la “fotolii”. Va oferim un tablou sugestiv cu trairile fanilor inainte, in timpul si dupa incheierea partidei.

Cei care au umplut joi seara tribunele arenei din Bulevardul Ghencea au inceput sa spere cu adevarat in calificare dupa primul gol inscris de Andrei Cristea.

Cu trei sferturi de ora inainte de meci, arena din Ghencea, “templul fotbalului romanesc” - asa cum le face placere stelistilor sa-i spuna -, a devenit prea strimta pentru suporteri. Discutiile dintre spectatori s-au oprit brusc la aparitia pe teren a starurilor de la Valencia, detinatoarea Cupei UEFA. Atunci, un puhoi de fluieraturi s-a abatut asupra oaspetilor.

Grimasele lui Pablo Aimar la vederea suprafetei de joc au fost amendate cu huiduieli. “Terenul e execrabil!”, parea ca le spune argentinianul lui Mista si lui Di Vaio, cu care a schimbat pase la incalzire.

Suspine dupa Neaga

Atmosfera s-a incins cu putin timp inainte de startul jocului, cind la statia de amplificare s-a facut urmatorul anunt: “Astazi se implinesc 18 ani de cind Steaua a cistigat Supercupa Europei. Meciul cu Dinamo Kiev s-a jucat la Monte Carlo si a fost cistigat de Steaua cu 1-0. A marcat Hagi”.

Gabi Safta, crainicul stadionului, a citit de doua ori formatia de start a Stelei. Apoi a cerut aplauze pentru presedintele Mihai Stoica. S-a ales doar cu fluieraturi. In tribuna, citiva copii agitau timid foi A4 pe care scrisesera numarul 25, care i-a apartinut lui Rica Neaga, vedeta izgonita de Gigi Becali din Ghencea pentru a-i face loc printre titulari lui Andrei Cristea.

“Banii n-au valoare/ Faptele conteaza/ Stelistii se nasc/ Nu se inventeaza”, se putea citi pe un banner afisat de fani, cu trimitere la Gigi Becali si Mihai Stoica.

Incepe partida, dar o data cu ea si ploaia. Oamenii se ridica de pe scaune si incep sa topaie la ocazia lui Andrei Cristea. Bacauanul isi face loc printre greoii fundasi ai Valenciei, dar, desi il are in fata doar pe Palop, trage aiurea. “Daca ar fi fost Neaga in locul lui Cristea acum era 1-0!”, rabufneste un tinar venit cu prietena la meci.

“O caricatura de echipa!”

Pina la pauza, tabela a ramas blocata la scorul de 0-0, desi Steaua isi facuse rost de citeva ocazii de gol si i-a tinut pe spanioli departe de poarta lui Hamutovski. “Ii putem bate! Valencia e o caricatura de echipa!”, zbiera la microfon exaltatul Safta, dar nimeni nu-l lua in seama. In pauza, comentariile au fost acide: “Ia sa vedem daca Zenga are curaj sa-l bage pe Ciocoiu!”.

Steaua incepe in forta partea a doua. Cristea o zbugheste dintre fundasii Valenciei, care, in loc sa-i prinda urma, ridica miinile spre tusier, solicitind oprirea jocului pentru o presupunsa pozitie de ofsaid. Cristea isi vede de propria cursa si cuibareste mingea in poarta! 1-0 pentru Steaua! Oamenii se calca in picioare in tribune, dusi de valul bucuriei.

Abia acum se nasc sperantele in calificare.

Oprita, calul de cursa lunga

Impresionant in efortul pe care l-a depus in prima parte, Daniel Oprita isi ameteste adversarii cu driblinguri. Ramine si el mut de admiratie in minutul 70, la cursa vijelioasa a lui Cristea. Giuvaierul Stelei taie careul cu fuleul sau si gaseste un loc intre Palop si bara prin care strecoara balonul in plasa. 2-0 pentru Steaua! Stadionul erupe.

Fluierul de final consfinteste o victorie de vis: Steaua-Valencia 2-0. Cristea a devenit salvatorul Stelei. Fanii scot aparatele foto si telefoanele mobile din buzunare si imortalizeaza cu ele tabela de marcaj.

Steaua ofera emotii si-n prelungiri, cind Mista putea omori visul. Dinita este scos din teren si primeste aplauze prelungite. In locul lui, fanii ar fi vrut sa-l vada pe Ciocoiu, dar ordinul sefului Becali nu se discuta. Ciocoiu nu va mai juca la Steaua, desi lui Zenga ii ardea buza dupa un atacant de careu!

“Sevilla! Sevilla!”

Se ajunge la penalty-urile de departajare. Retina fanilor developeaza diverse episoade in care apare punctul cu var. “Ce-am facut noi la 11 metri de-a lungul timpului? Mai mult am batut decit am fost invisi”, isi fac curaj doi stelisti. Si, ca la un semn, scandarea “Sevilla! Sevilla!” izbucneste din piepturile baietilor cu fular ros-albastru la git.

Ei n-au cum sa uite ca Marius Lacatus si Gabi Balint au cucerit rivnita Cupa chiar pe teritoriul Spaniei, impotriva unei formatii iberice, FC Barcelona. Peste toti a fost atunci Helmuth Duckadam. In inimile lor, locul “eroului de la Sevilla” este luat acum de bielorusul Vasili Hamutovski. Cei care nu striga “Hamu, Hamu!” se roaga in gura mare: “Doamneeeeeeeeee, fii roman!”.

“Sa jucam numai pe 24 februarie!”

“Am venit de la Tirgu-Mures si o sa ma culc pe stadion daca ne calificam”, spune un batrinel, stirnind admiratia celor din jur. Dupa ratarea lui Dorinel, cartile pareau facute. Cineva l-a zarit pe Baraja indreptindu-se spre punctul cu var. “Sa vezi ca rateaza si optarul lor!”. Si a avut dreptate! Dupa ce Di Vaio a ingropat traseul european al Valenciei, pe stadion s-a declansat isteria.

Jucatorii au facut de doua ori turul de onoare. Andrei Cristea agita steagul Romaniei si il facea uitat pe Neaga.

“Nu-mi vine sa cred! E o minune!”, “Ce-o fi facind acum Borcea? Dar fratii Ioan si Victor Becali?”, “Ma-mbat in seara asta!”, “L-au secat jucatorii de bani pe Gigi!” si “Ar trebui sa jucam numai pe 24 februarie, ca ne poarta noroc!” - au fost remarcele care au incheiat memorabila seara din Ghencea.

Partida vazuta "la fotolii"

Ploua marunt, tribunele sint arhipline, iar galeria cinta superb. “Ba, frate, n-a zis Meme ca nu ploua?”, gifiie un grasun cu geaca de piele, in timp ce urca scarile de la “fotolii”, un fel de loja comuna, unde un bilet costa trei milioane de lei. Sint norocos. Eu am nimerit aici, la “fotolii”. Colegii mei sint la tribuna a doua, iar ploaia se inteteste. Am loc pe rindul doi.

In dreapta, un spaniol masliniu, tuns periuta, in stinga un roman mai colorat, cu ghiul pe deget si doua telefoane mobile. Primul fumeaza tigari aromate de foi, celalalt rontaie zgomos alune si bea bere. Tuciuriul a venit cu un tovaras burtos care se proclama, fara rezerve, ca fiind dinamovist.

“Sa mor io daca azi nu tin cu Steaua! Pai nu trebuie, frate, sa-i iei banii lu’ fraieru’ ala cu care ai pus pariu?”. Intra echipele pe teren. Spectacolul este superb. Galeria afiseaza placute multicolore, iar stadionul este in picioare. Acum sint putin ghinionist. La “fotolii”, strigatul suporterilor nu razbate dincolo de geamurile groase. Colegii mei... “Ziceau ca flutura batiste albe.

I-a potolit Gigi”, razbate un hohot de satisfactie din spate.

“Vamos, Carboni!”

Incepe meciul. Steaua este peste tot, dar are ghinion. Valencia n-are de nici unele. Dica zguduie bara din stinga portii lui Palop. Un vuiet de ciuda strabate tribunele. “Ce noroc are bulangiu’ asta de portar”, il consoleaza dinamovistul pe tovarasul sau. Romanii zburda in noroiul amestecat cu iarba. Ne ridicam in picioare tot mai des, in ritm cu ratarile lui Andrei Cristea.

“Hai, ba, moldovene, bag-o si tu in ate, ca te face Gigi om!”, striga un suporter, cu tricoul lui Neaga peste pulover. Cristea mai trage o data pe linga. “Daca era Rica acum...”, suspina acelasi fan, primind un murmur aprobator. Valencia are o zvicnire de orgoliu si incearca o incursiune pe stinga.

Spaniolul din dreapta mea sopteste: “Vamos! Vamos, Carboni!”, dar fundasul de 40 de ani isi pierde echilibrul pe terenul aproape impracticabil.

Ping-pong cu inima

Dinamovistul pleaca la pauza. “Hai, ca acum se sparge ghinionul!”. Si asa este. Hulitul Cristea inscrie de doua ori si devine erou, iar marea Valencia termina meciul in genunchi. Reprizele de prelungire sint epuizante si pentru jucatori, si pentru suporteri.

Loviturile de departajare vin ca o izbavire pentru ambele echipe. “Ahora, e una loteria...”, icneste spaniolul. Are dreptate. Fiecare sut te trimite in paradis sau te arunca in abis. E un ping-pong riscant cu inima. Ultimul penalty. Unii isi fac cruce, altii inchid ochii. Di Vaio trage peste poarta, trimite Steaua in optimi si ii scoate pe romani in strada.

“Sa vezi ce face acu’ Gigi cu presa, ca-l asteptau ca pe cozonac”, racneste un fan cu lacrimi in ochi. (Marius Chican)

Smircurile din Ghencea, al doilea Calugareni

Multa vreme invocat drept cauza importanta a unor esecuri importante - in special pentru nationala Romaniei -, gazonul sub orice critica de pe Steaua s-a intors, de data aceasta, impotriva oaspetilor. Joi seara s-a demonstrat inca o data ca mocirla in care sint nevoiti sa se balaceasca jucatorii care evolueaza in Ghencea defavorizeaza net echipele mai valoroase.

Tricolorii s-au aflat de doua ori in aceasta postura: in noiembrie 2001, cind au facut 1-1 cu Slovenia in returul barajului pentru Mondialele din Asia, ratind calificarea la turneul final, si in noiembrie 2002, cind au pierdut cu 1-0 in fata Norvegiei, in preliminariile Europenelor din Portugalia.

De fiecare data, fotbalistii romani nu si-au putut valorifica superioritatea tehnica din cauza noroiului care facea inutila orice subtilitate. Joi a venit rindul vedetelor de la Valencia sa-si piarda principalul atu. Baraja, Mista, Aimar, Di Vaio si ceilalti au fost obligati sa se ia la trinta cu romanii, intr-o inclestare cu care nu erau obisnuiti si care i-a defavorizat net.

De data aceasta, mlastina din Ghencea ne-a favorizat. Pe termen lung insa, situatia nu face decit sa puna intr-o lumina penibila fotbalul romanesc.

Trecind peste dezgustul si uluiala afisate de spanioli in momentul cind au dat cu ochii de gazon, imaginile dinaintea loviturilor de departajare, cu doi angajati care presarau dintr-o galeata, cu miinile goale, var peste namolul unde ar fi trebuit sa fie linia portii au toate sansele sa faca, din nou, inconjurul Europei.

Steaua - Valencia 2-0

Stadion: “Steaua” • Spectatori: 25.000

Arbitri: Johan Verbist 7 - Claude Gregoire 7, Danny Huens 7

Steaua

Hamutovski 7

Ogararu 7

Radoi 8

Ghionea 7

P. Marin 7

Paraschiv 7

N. Dica 7

Dorinel Munteanu 7

Dinita 7

(Bostina’ 84) 7

A. Cristea 9

(E. Baciu ‘95) 7

Oprita 8

(Lovin ‘117)

Antrenor: Walter Zenga

FC Valencia

Palop 6

Carboni 6

Caneira 5

D. Navarro 5

Moretti 5

(Aimar ‘104) 6

Rufete 5

Baraja 5

Albelda 5

Fabio Aurelio 6

Corradi 5

(Di Vaio ‘77) 5

Xisco 4

(Mista ‘77) 6

Antrenor: Claudio Ranieri

1-0, A. Cristea (50): a scapat perpendicular spre poarta lui Palop si a marcat dupa ce l-a driblat pe Navarro.

2-0, A. Cristea (70): lansat la limita ofsaidului, a patruns in careu si a trimis pe coltul scurt, dupa o cursa in care i-a pierdut pe drum pe adversari.

Loviturile de la 11 metri

1-0: Radoi - gol

1-1: Aimar - gol

1-1: D. Munteanu - ratare (apara portarul Palop)

1-2: Mista- gol

2-2: Lovin - gol

2-3: Rufete - gol

3-3: Bostina - gol

3-3: Barja - ratare (peste poarta)

4-3: Dica - gol

4-3: DiVaio - ratare (peste poarta)

Daniel Contescu

Octavian Cojocaru

Ev. Zilei - 26 februarie 2005