Cind ne asteptam mai putin, a aparut un fel de revolta a procurorilor. Ilie Botos a dat fuga la Cotroceni pentru a-l anunta pe seful statului ca oamenii indrituiti sa cerceteze coruptia din Romania se simt sicanati si ca o stranie presiune ii apasa, impiedicindu-i sa-si faca datoria.
E drept, stirea despre protestul procurorilor ca prin minune a si aparut in foaie (ziar) in asa fel incit politicienii si populatia sa afle ca situatia este groasa (adica ingrijoratoare). E drept ca respectivul protest cu care Ilie Botos s-a deplasat in protap (conform zicalei “cu jalba-n protap”)
n-a fost vazut de nimeni si a ramas ca atare (fara initiatori, autori si revendicari). Oricum, din cite s-a aflat, procurorul general a si ajuns cu el la Cotroceni. Totul s-a petrecut atit de repede incit n-am mai apucat sa ne dumirim. Procurorii au un conflict cu actualul ministru al justitiei dupa ce, in precedentul regim Iliescu-Nastase, nu au avut nici un fel de disconfort.
Au dus-o chiar foarte bine. N-au intocmit nici un fel de protest. Dar nici anticoruptie n-au facut. Au scaldat-o pe placul respectivei puteri. Cu alte cuvinte, tipul de justitie practicat atunci se afla acum intr-un real pericol. Iar lucratorii nostri de la Parchet s-au simtit amenintati. Si, ca prin minune, s-a nascut ciudatul lor protest, dus in graba la presedintele Romaniei.
Sa ne intoarcem la cauza care l-a declansat. Ion Tiriac, altfel preocupat doar de binefacerile la adresa Romaniei, intre atitea neveste, copii si iubite, a socotit ca trebuie sa sara in apararea fiului sau, nedreptatit de justitie.
Si, intr-o bolmojeala suparata in care a incurcat institutiile, a incercat sa joace rolul avocatului agresiv la adresa procurorilor si a presei vinovate fata de fiul sau cel naiv si nevinovat. Ba, Ion Tiriac a amenintat ca va cauta autorii inscenarii chiar dincolo de limitele Romaniei, pina in Urali. Sau mai departe, pina in Japonia.
Tiriac mustaciosul a incercat sa impresioneze populatia cu rolul sau de tata ranit, desi nu acesta era subiectul. In presa si in justitie aveam o problema ramasa inca neclarificata.
Cum s-a amestecat politica in derularea actului de justitie privitor la faptele fiului lui Ion Tiriac? Iar acesta este pe cale sa devina un caz-scoala, mai ales ca acelasi Ilie Botos a recunoscut public faptul ca a purtat discutii pe subiectul respectiv cu presedintele Ion Iliescu. Sigur, Ion Iliescu a si sarit sa explice cit de nevinovate si inofensive au fost ele.
Dar asta nu inseamna stingerea cauzei. Ministrul justitiei ramine in continuare cu obligatia de a verifica acuratetea cercetarii si a infaptuirii actului de justitie.
Au procedat corect procurorii incriminati? Unde sint probele? De ce au fost facute disjungeri folositoare inculpatilor? Ce rol a avut presedintele de atunci al Romaniei? Exista vreo legatura intre declaratiile lui Ion Tiriac, favorabile candidatului Adrian Nastase, si felul in care a fost instrumentat dosarul? Dar intre discutia Ion Iliescu-Ilie Botos si plimbatul presedintelui cu Mybach-ul prin
Atena?
Intrebarile nu se opresc aici.
Daca procurorul general a ajuns cu cazul Tiriac junior la Cotroceni, de ce verificarea acestui dosar devine prilejul unei alte calatorii politice a procurorului general la presedintele Romaniei? Poate Traian Basescu sa opreasca ori sa influenteze verificarea modului in care au actionat unii procurori? Daca asemenea chestiuni pot fi abordate la Cotroceni, inseamna ca independenta justitiei a ramas
doar un deziderat. Un plan de masuri, raportabil la Bruxelles si niciodata aplicabil in Romania. Ba e un semn si mai prost. Ca s-a schimbat numele presedintelui, dar naravurile au ramas aceleasi.
Ma grabesc sa cer ajutorul cititorilor nostri din strainatate.
Poate stiu ei de vreun caz in care George Bush sau Jacques Chirac, Tony Blair ori Regina Angliei au dat telefon si s-au ocupat personal ca un criminal sau un consumator de droguri sa nu fie cumva judecat gresit ori cu neatentie! Iar magistratii sa fie mai precauti pentru ca este vorba de fiul unui tenisman de mina a cincea si al unui om de afaceri care serveste tara cu devotament, imbogatindu-se
pe masura!
