La distanta de doua zile, George Becali, patronul echipei de fotbal Steaua, a fost, in presa, „hahalera“, „analfabet”, dar si „genial“, „Maximus“, „Mihai Viteazul fotbalului romanesc“.
„Nu mai stim sa ne bucuram“ este afirmatia victorioasa a lui Emil Gradinescu, facuta la citeva secunde dupa ce Di Vaio ratase ultimul penalty al meciului, care acopera foarte bine o realitate care nu este din cale afara de magulitoare. Am uitat ce e bucuria, vrea sa spuna Gradinescu. Dar mai vrea sa spuna si ca, atunci cind e sa ne bucuram, nu mai stim cum sa o facem.
„Fereste-te a doua zi dupa succes!“ spune o vorba inteleapta. Ei bine, a doua zi dupa succesul Stelei, George Becali a fost in prime-time la TVR si a aratat ca simtul masurii e o sintagma care are pentru el alte intelesuri decit are aceasta indeobste.
Nu e vorba aici despre faptul ca Becali s-a laudat in gura mare ca exista sanse ca Traian Basescu sa-l rezolve pe latifundiarul din Pipera cu „terenul“. E vorba, daca imi este permis, de mult mai mult.
Sigur ca victoria si calificarea Stelei sint formidabile. Pentru un context auster cum e cel in care exista acum fotbalul romanesc, performanta ros-albastrilor e un moment de exceptie. Insa felul in care il explica G. Becali este, cel putin, exgerat. Calificarea Stelei a fost obtinuta nu numai datorita daruirii exemplare a fotbalistilor romani care au fost mai buni inclusiv la lupte in noroi.
Nu! Au contat, spune Becali, si alti doi factori.
Anume: nationalismul boss-ului Stelei si Dumnezeu. Nici nu se putea altfel, pentru ca, doar in felul acesta, victoria Stelei capata, cum altfel, dimensiuni cosmice.
Becali nu concepe sa vada romani care iau bataie de la reprezentantii altor popoare. Si, daca nu i-a iesit pasienta cu presedintia, macar in ograda lui (i.e. Ghencea) sa nu piarda romanii. Fiindca, o spune Becali, el e nationalist pina-n virful unghiilor si la acest nationalism organic a fost conectata intreaga echipa.
Apoi, mai spune acelasi inefabil personaj („inefabil“, domnule Becali – mioritic sau occidental, cum vreti dumneavoastra –, nu e o jignire), Stelei i-ar fi fost mult mai greu sa cistige cu Valencia daca Dumnezeu in persoana nu i-ar fi dat o mina de ajutor, ca raspuns la donatia pe care a facut-o cucernicul patron stelist direct calugarilor de la Muntele Athos. Ar fi fost vorba de vreo 15.
000 de dolari, dupa cum a spus Becali, daca nu cumva e aceeasi situatie cu cea de dinaintea meciului, atunci cind jucatorilor stelisti li s-au promis 100.000 de dolari daca vor califica Steaua, in cele din urma obtinind doar vreo 20.000.
Inca o data: victoria Stelei e luminoasa si splendida. Dar a o explica prin nationalism si invocindu-l pe Dumnezeu e prea mult. In fond, calugarii de la Athos ar trebui sa aiba jeep-uri daca patronii de la Real, Juventus, Chelsea sau Bayern ar fi vazut in fotbal mai mult decit este: un joc care propune o falsa mintuire.
