Nemultumirile, venite din interior, fata de starea actuala (stationara de ani de zile) de la Theatrum Mundi, s-au facut auzite, mai intai in mediul artistic, de multa vreme.
Ele au ajuns publice saptamana trecuta, o data cu semnalarea lor intr-un articol al "Academiei Catavencu", iar cateva zile mai tarziu, pe adresa a numerosi jurnalisti de cultura a venit o scrisoare, intitulata "Un jubileu falimentar" si semnata Corneliu Victor Frimu, referent cu probleme de productie la Theatrum Mundi, care atragea atentia asupra situatiei artistice si manageriale a
institutiei.
Unele dintre lucrurile despre care vorbeste Frimu sunt vizibile cu ochiul liber: premierele sunt extrem de rare si de o calitate indoielnica, spectacolele de inalta calitate ("Levantul" Catalinei Buzoianu, "Regele moare" al lui Victor Ioan Frunza, multi-nominalizat la Gala Premiilor UNITER) au disparut pe negandite, iar Theatrum Mundi, initiat ca centru de proiecte orientat spre dramaturgia
autohtona, a ajuns sa nu mai existe in memoria spectatorului bucurestean.
Dincolo de cazul particular al Theatrum Mundi, semne de intrebare se pot pune in privinta tuturor teatrelor din Bucuresti, lipsite, in marea majoritate, de un profil artistic distinct (motiv pentru care tind sa-si dispute acelasi public - o exceptie recenta pare sa fie Teatrul Foarte Mic) si, in ciuda concentrarii de artisti de calibru, incapabile sa obtina performante de nivelul celor (e drept,
mai putine numeric) din provincie.
Institutie publica administratoare a fondurilor bugetare fiind, ar fi frumos ca Directia pentru Cultura sa mai si povesteasca, uneori macar, comunitatii ce face pentru binele ei spiritual.
Iar ei ar trebui sa stie: Conduce cu adevarat Florin Calinescu Teatrul Mic, exista un proiect teatral realizat de el, pe baza caruia Micul isi construieste stagiunea, sau e vorba doar de inertia unei sinecuri? Si-a indeplinit Bulandra obiectivele stabilite la instalarea in functie a directorului Alexandru Darie? Exista o evaluare de stagiune a teatrelor, un feed-back, tinte artistice si
manageriale specifice pentru fiecare astfel de institutie de spectacol, ori ele merg mai departe pentru ca asa e in natura lucrurilor, in drumul la fel de natural al directorilor spre sfarsitul mandatului (care, daca titularul nu doreste altfel, de obicei e reinnoit)? Ce s-a ales, totusi, cu anuntatul Teatru Municipal, la concursul pentru conducerea caruia s-a iscat scandal acum doi ani, dupa
care, cu fondurile alocate cu tot, a intrat in ceata?
Publicam aceasta scrisoare in asteptarea, in acelasi timp, a unei reactii din partea responsabililor cu verificarea faptelor semnalate nu numai la Theatrum Mundi, in primul rand din partea Directiei de Cultura a Primariei Generale a Capitalei, dar si a oricui altcuiva, detinator al raspunsului la trista intrebare: Ce se intampla cu teatrele Capitalei? (I. Popovici)
Un jubileu falimentar
Da, la Theatrum Mundi se joaca, intr-adevar, "Falimentul", in regia lui Ion Cocora (directorul institutiei) (...
) Dezastrul real al acestei institutii teatrale este faptul ca acest faliment "se joaca" de 10 (zece!!!) ani, la modul real, de cand managerul Ion Cocora a fost numit in functie de catre Ministerul Culturii, minister care la vremea respectiva si-a luat responsabilitatea de a numi la conducerea teatrului un publicist, care nu avea nici un fel de experienta in domeniu.
Pana in 1997, Theatrum Mundi a fost sub obladuirea Ministerului Culturii, minister ce a ignorat total activitatea teatrului. In 1997 teatrul a fost Ñpasat" la Primaria Capitalei, trecand sub patronajul Directiei de Cultura. De atunci au trecut mai multi ani si astazi suntem la jubileu.
Intrebari incomode pentru managerul Ion Cocora
In 10 ani, nimeni (nici de la minister, nici de la Directia de Cultura din cadrul Primariei) nu l-a intrebat pe managerul Ion Cocora: de ce anunta in proiect 7-8 premiere anual si realiza doar una sau doua? De ce spectacole realizate de prestigiosi regizori ai scenei romanesti au fost urgent inmormantate dupa numai cateva reprezentatii? De ce numeroase productii teatrale au fost incepute si apoi
abandonate inainte de a ajunge la public? De ce sunt facute plati (din banul public) fara acoperire? De ce artistii teatrului sunt uitati si transformati in simpli functionari ce figureaza pe statul de plata? De ce teatrul, care ar trebui sa fie un fenomen viu si efervescent, s-a transformat in "cenusa stinsa"?
Intrebarile nu se opresc aici: de ce teatrul n-are sala sau o are si de ce e asa? De ce dintr-un deceniu, sapte ani sala teatrului n-a fost folosita, ca apoi brusc, in mai putin de 3 luni, sa fie folosita fara nici o investitie? De ce teatrul n-are nici acum un regulament de functionare? De ce nu are un consiliu de administratie? De ce n-are o organigrama functionala? De ce n-a finalizat nici un
inventar in 10 ani? De ce, in ultima instanta, NU FUNCTIONEAZA?
Nu, Ministerul Culturii, Directia de Cultura din Primaria Bucuresti nu au avut aceasta curiozitate, ei au dat bani si n-au intrebat nimic. Iar in conditiile in care celelalte teatre bucurestene subventionate de Primarie fac eforturi deosebite in a se descurca cu putinii bani de la buget, la Theatrum Mundi banii se imprastie fara nici o responsabilitate!
Anul 2004, apogeul dezastrului
In anul 2004 s-a atins apogeul managementului dezastruos! In decursul acestui an au avut loc doar 10 (zece !) reprezentatii in sala teatrului, si a iesit o singura premiera: "Raul de balci", spectacol planificat cat mai rar posibil, spre a fi si el inmormantat. Vanzarile de bilete (cu un plan prevazut de 800 de milioane) au fost minimale: in jur de 50 de milioane.
In tot acest timp, acelasi manager aproba diferite turnee cu agentii de impresariere private, din care institutia s-a ales cu prejudicii financiare.
Trist jubileu, catastrofal! Din pacate, si critica de specialitate s-a multumit sa consemneze spectacolele de la Theatrum Mundi, fara a observa ca aceste spectacole dispar urgent, inainte ca publicul sa se bucure de ele. Asa au fost "retezate" "Patul lui Procust", "Levantul" si lista poate continua cu toate productiile teatrului.
In conditiile in care finantatorul (Directia de Cultura din cadrul Primariei) ignora activitatea, sau mai bine zis lipsa de activitate a institutiei, eu personal am chemat organele de control abilitate pentru a controla gestionarea banului public.
Astfel, incepand cu serviciul de audit al Primariei pana la Curtea de Conturi si Garda Financiara, toate aceste institutii de control au intocmit rapoarte voluminoase in care au fost consemnate cel putin o parte a situatiei dezastruase din Theatrum Mundi, mergand pana in sfera penalului, cu amenzi contraventionale, civile etc.
Paradoxul situatiei: Primaria Capitalei decide salariu de merit pentru managerul Ion Cocora pentru activitatea desfasurata in 2004, activitate caracterizata de-a lungul celor 10 ani de: mitomanie, neglijenta, abuz in serviciu.
Un teatru in deriva
Theatrum Mundi, teatru de proiecte culturale, cum a fost numit de la inceput si care s-ar fi dorit a fi, probabil, avangarda reformei sistemului teatral institutionalizat, s-a dovedit a fi, datorita unui manager nepriceput, falimentul reformei!
Aceasta scrisoare se doreste a fi un semnal de alarma pentru un teatru aflat in deriva si, in ultima instanta, pentru un sistem teatral institutionalizat, care trebuie sprijinit de oameni competenti, profesionisti, intr-un moment in care societatea romaneasca este inundata de kitsch, vulgaritate, trivialitate, intr-un cuvant: subcultura.
Theatrum Mundi este un trist exemplu, ce trebuie dezbatut, analizat serios si vazut unde este greseala, cum s-a putut ajunge la aceasta situatie, cine este vinovat de acest faliment?
Corneliu Victor Frimu
