Pana la 13 aprilie sunt mai putin de 20 de zile. In ziua cu ghinion, Parlamentul European va discuta daca Romania trebuie sau nu sa fie membra a Uniunii Europene. Se vor auzi multe povesti. Romania este precedata de cateva dulci mituri, clisee, legende, locuri comune si cam tot ce vrei.

Cateva bazaie mai tare in urechi, dar primadona conversatiei de la ora ceaiului, in plen, va fi desigur, Cucoana Coruptia. Procesul de la Stockholm pica la tanc, exact ce ne trebuia. Intredeschide o usa spre placerea politicianului autohton de a incasa cecuri, de a se capatui in perioada cat populeaza palatele puterii.

Sigur, ipochimenul are grija sa se cupleze cu secretara, cu doctorita, cu ce oratanii gaseste prin ograda, dar e mult, mult mai framantat de ziua de maine. Altfel spus, de ce duce acasa la nevasta si copii. Nu doarme, nu pentru ca nu il lasa amanta tinerica, ci de grija zilei de maine si poimaine. Politica a fost si este inca cea mai buna afacere din Romania.

Aici s-au facut averile cele mai mari in timpul cel mai scurt. Fantasma locala este cum sa iti asterni pentru cand nu vei mai fi presedinte, ministru, parlamentar. Politicianul nostru e bun gospodar, prevazator, cu ce isi insuseste, si risipitor cu banul public. Duce acasa din reflex tot pe ce pune mana. Are asadar o mana scurta si una lunga.

C-asa e romanu', dotat de la natura, verde si indemanatec. Cand nu e rosu sadea. Coruptia nu are culoare politica. Trebuie sa furi pentru tine, dar si pentru cei care te acopera, ministri, politai, magistrati. Trebuie sa pui de o parte cam 2/3 din ce dosesti, ca sa pasezi altora cand ai dat de belele.

In ultimii ani s-au purtat, eficient as zice, institutii specializate, care se prefac la meserie ca ar combate coruptia. De fapt au adapostit-o si incurajat-o. Mai rau, au avut rolul sa mistifice "naivul Occident". Au creat aparenta ca aici cineva, brav ca Sf Gheorghe, ucide zilnic balaurul. Este una din specialitatile bucurestene aceasta subtilitate...

Sa mistificam, sa ducem cu presul, sa prostim lumea. La realitati pe hartie suntem mari mesteri. Odata cu secolul, perversitatea procedeelor s-a adancit. S-au creat institutii, manevre, proceduri prin care dornicilor de inavutire li s-a dat ce au dorit. Li s-a dat pur si simplu pe mana aia lunga lumea romaneasca.

Sa o praduiasca, sa o jefuiasca, sa o bage in buzunar in timp scurt si la scara mare.

Sloganul a fost: Acum ori niciodata! A legalizat ce s-a furat, a dat aparenta ca tot ce se petrece e normal, "economie de piata" si "capitalism". Privatizarile, practicile monopoliste, favorurile, retelele politico-mafiote au acoperit totul. A creat un sistem al coruptiei, nu doar coruptie pe alocuri, ca un lucru sporadic. Coruptia a devenit regula si nu exceptia.

Demontarea acestui sistem e miza confruntarii la care asistam. Retelele subterane ale banilor negri si clanurilor se opun energic. Ce se intampla in Justitie de cateva saptamani e clar, e un adevarat razboi civil. Este un spectacol care ne pune in garda despre dimensiunile reale ale problemei. Tragicomedia sistemului nenorocit politico-mafiot este ca aici mortul de la groapa...se dezgroapa.

Povestea lui Fallenius ne arata ca desi te crezi bine chitit prin hotelurile straine de cinci stele, pana la urma undeva cade zarul si s-ar putea sa ai un ghinion al Dracului. Aflam de la Stockhom ceea ce stiam bine, nimic nou, ca si in 1996-2000 coruptia a fost cat casa. Nu exista coruptii nostri si coruptii lor, doar coruptie.

Sigur, avem celebra afacere Willem Matser, unde dupa o desfasurare extraordinara de forte totul a facut fas chiar in tribunale occidentale. S-a vorbit atunci insistent de trafic cu droguri si conexiuni cu cartelurile de traficanti din Columbia, de miliarde de euro...

Era un fel de IranGate, investitii masive in Romania contra droguri din America de Sud printr-o morisca transcontinentala de spalat bani. Numele complicilor de la Bucuresti, vehiculate atunci, erau de varf. Nu mai zic de implicarea serviciilor speciale, ca si in povestea din administratia Constantinescu, cu "tigareta". Totul a parut a fi acelasi scenariu.

Prea multi bani, prea multi agenti acoperiti si complicitati la varf, la cel mai inalt nivel. Nimeni nu parea a fi neimplicat dintre grangurii de top. Afacerea Matser, cum necum, a fost musamalizata. Ca si tigareta. Asa va fi si la Stockholm?

Se va incheia o intelegere in culise? Peter Fallenius va varsa cateva nume, dar va ascunde altele, pe cele mai mai grele? Intrebarile raman.

Cati si cine a pus botul in povestea asta patriotica cu datoriile Romaniei?

Totusi pe 13 aprilie nu se va discuta de Fallenius. Fenomenul coruptiei insa va fi des pomenit. Sigur Occidentul nu e ferit de rele. Chestiunea este ca acolo unii ajung sa dea socoteala in justitie, primesc sentinte grele, platesc pentru incalcarea legii. La noi exista legi care chiar ii apara pe corupti, transforma furtul in activitati economice normale.

Un contraexemplu la afacerea Matser a fost scandalul "mani pulite" din Italia anilor 90, cand s-a prabusit o intreaga clasa politica, de la stanga (Bettino Craxi) la dreapta (Giulio Andreotti).

Oamenii cei mai puternici din Italia au platit. Dubla apartenenta a cuiva la institutiile publice, la viata politica, si la structurile mafiote, este un pericol mortal pentru o societate.

Antidotul a fost aplicat. In Justitia romaneasca s-a declansat o asemenea lupta. E de vazut cine va cadea rapus.