Dl Iliescu nu lasa politica activa de frica, D-sa e bintuit de teama isterica, cronicizata si exploziva, in acelasi timp, ca ar putea plati pentru ceea ce a facut.
M-am tot intrebat de ce nu se retrage dl Iliescu din politica dupa ce a epuizat, ba chiar mai mult decit atit!, ultimul mandat prezidential. De ce se bate pentru presedintia principalului partid de opozitie. De ce nu-si face o fundatie si nu se apuca de conferinte ori de operatii, precum atiti presedinti de la Clinton la Gorbaciov.
De ce nu se bucura de binemeritata pensie si de privilegiile fostilor sefi de stat. De ce ne tot asigura ca are 45 de ani, nu 75. Si, mai ales, de ce e atit de nervos in ultima vreme, atit de iritabil, de nici „gura nu-i mai tace", nici „iarba nu-i mai place". Iarba verde de-acasa, nu cea purpurie de la partidele pe care le-a tot servit cu abnegatie, in fapt mereu acelasi cu numele schimbat.
Am crezut multa vreme ca, pur si simplu, activismul nu-i iese din singe, ca tot ce-a invatat, de mic, la UTC, la partid si in Uniunea Sovietica nu-l lasa, si gata, sa iasa din politica, vorba dumisale, decit „cu picioarele inainte".
De-abia acum imi dau seama ca este vorba de altceva. Dl Iliescu nu lasa politica activa de frica, D-sa e bintuit de teama isterica, cronicizata si exploziva, in acelasi timp, ca ar putea plati pentru ceea ce a facut, pentru crimele din timpul comunismului, de la Revolutie, din vremea mineriadelor.
D-sa spera ca, daca va ramine in prim-planul vietii publice, justitia noastra il va face uitat ori il va exonera de pedepsele cuvenite. Ca va reusi s-o manevreze si s-o intimideze in continuare, ca pe vremea cind se afla in fruntea bucatelor, cind dispunea, discretionar, de destinele noastre. Cu drept de viata si de moarte.
Caci are pe miini singe si de cind era demnitar comunist, si de la zavera din decembrie, si de la mineriade. In momentul de fata, ex-presedintele este anchetat in trei cauze. Una privind revolutia, ancheta efectuata de procurorul Dan Voinea, cel pe care l-a zburat, in 2000, tocmai pentru ca se apropia de zonele sensibile.
Daca altceva nu se va putea afla, ca a dat ordinul inarmarii civililor, in calitate de „ultimul pe lista", e fapt documentat. Si de puscarie! In dosarul mineriadei din iunie 1990, lucrurile stau sa crape. Televiziunile au reluat scenele in care multumea minerilor pentru atrocitati, iar victimele mineriadelor au reinceput sa ridice glasul. Procurorii se trezesc din somnul politic.
Asta nu e nimic – audiat zilele trecute, Miron Cozma a declarat ca s-a saturat sa fie singurul vinovat pentru evenimente. Nu doar dl Iliescu va da cu subsemnatul, ci si dnii Voican-Voiculescu, Magureanu etc.
Toti vor dori sa-si apere pielea – in dauna dlui Iliescu, desigur, ca era seful statului! In fine, dl Iliescu mai este cercetat si intr-un dosar penal referitor la cumpararea voturilor in ultima campanie. Impreuna cu starul Vanghelie! Trei dosare deodata. Pentru cineva care se credea intangibil, deasupra legii, ca un fel de Dumnezeu ateu... Cum sa nu se enerveze? Cum sa nu moara de frica?
