A existat o vreme cind sucul de lamiie era cea mai populara metoda contraceptiva, iar sarcina se detecta cu ajutorul unui broscoi. Nu, nu este vorba despre Evul Mediu, ci despre epoca Ceausescu.
In octombrie 1966, Nicolae Ceausescu semna Decretul nr. 770, prin care romancelor le erau interzise avorturile, sub pedeapsa inchisorii; singurele femei care aveau dreptul legal sa solicite intreruperea sarcinii erau cele cu virsta peste 40 de ani sau cele care aveau deja cel putin patru copii in intretinere.
Dictatorul vedea in acest decret certificatul de nastere al Omului Nou, obtinut prin purificare etnica si rasiala; de fapt, Ceausescu si-a semnat, in mod simbolic, propria condamnare la moarte – un sfert de secol mai tirziu, avea sa fie ucis chiar de „decretei", copiii nascuti datorita decretului. Astfel s-ar putea rezuma filmul documentar Nascuti la comanda. Decreteii de Florin Iepan.
Regizorul se numara, alaturi de Thomas Ciulei si Alexandru Solomon, printre putinii cineasti de valoare de la noi care au ales sa se specializeze in documentare.
Intr-o cinematografie nationala care promoveaza inca documentarul „de arta", „poematic" sau „eseistic", ei mizeaza pe productii de atitudine si cu impact social, dupa modelul impus in Occident (ginditi-va, de exemplu, la succesul urias al lui Michael Moore); nu e de mirare ca acesti tineri regizori reusesc sa obtina mai usor finantari din alte tari decit de la forurile competente din Romania.
Revenind la Florin Iepan, cineastul in virsta de 36 de ani reprezinta un caz unic: pina acum el a reusit sa conceapa si sa realizeze peste 40 de filme documentare si productii tv (mai amintesc doar Cismigiu Hotel, Ultimul „jidan", Peisaj dupa embargo si Unicul, adevaratul Tarzan, fiecare cu ecou social, la noi sau afara).
Mai mult, in 1999, Florin Iepan a fondat Sub-Cult-Ura, una dintre primele companii independente din Romania specializate in productia de filme documentare.
Nascuti la comanda. Decreteii a avut premiera mondiala in noiembrie 2004, la cel mai important festival international de documentare din Europa (IDFA, Amsterdam); ulterior, el a fost prezentat – si premiat – la numeroase alte festivaluri, precum si difuzat de televiziuni din Europa, Asia sau America.
Pe 25 aprilie, filmul a avut in sfirsit premiera oficiala in Romania, la Institutul Francez din Bucuresti, urmind sa fie difuzat in seara de 17 mai de catre canalul TVR 1 (televiziunea publica s-a numarat printre principalii producatori).
Pelicula reda povestea unuia dintre cele mai mari experimente sociale din istoria omenirii: in cei 23 de ani cit decretul amintit a fost in vigoare (el s-a numarat printre primele trei legi abrogate in 25 decembrie 1989), in Romania s-au nascut peste 2.000.000 de copii nedoriti (peste sporul natural al natalitatii), dar au si murit cel putin 10.000 de femei, victime ale avorturilor clandestine.
Societatea national-comunista creata de Ceausescu si excelent re-creata pe ecran de regizor (cu ajutorul declaratiilor celor implicati in evenimente, al imaginilor de arhiva sau al slagarelor la moda) este vazuta ca o uriasa inchisoare, in care promovarea profesionala a femeilor ia in calcul „productia de copii", sexul devine un eveniment rar si atent planificat, persoane fara pregatire medicala
ajung „doctori" pentru a cistiga niste bani (pretul unui avort ajungea si la 5.000 de lei, suma astronomica in epoca), iar mii de barbati (medici, procurori, militieni, securisti si informatori) primesc dreptul legal de a supraveghea viata intima a tuturor femeilor considerate fertile (filmul are si accente feministe, explicabile prin natura subiectului).
In plus, copiii handicapati din nastere (multi dintre ei nascuti de Mame Eroine) nu sint doriti nici de stat (Omul Nou trebuia sa fie perfect, dupa modelul Nadiei Comaneci); ei sint trimisi in adevarate centre de exterminare, precum cel de la Cighid, cu cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Europa (in jur de 50%), devenind practic... nenascuti.
Secventele care alterneaza unele imagini – la fel de socante azi pe cit erau in 1990 – cu copiii destinati mortii si altele din vizita sotilor Ceausescu la Disneyland sint exceptionale.
Dar obiectivul principal – indeplinit in mare masura – al lui Florin Iepan este acela de a dovedi ca nu doar fostul dictator este vinovat de tot ce s-a intimplat in acea epoca, ci intreg sistemul de „ceausei", care s-au folosit de comenzile venite de la conducere pentru a-si urmari scopurile.
Sa spui despre acest document(ar) extraordinar (la care regizorul a lucrat aproape sase ani, cu colaborarea unor specialisti internationali in domeniu) ca este „tulburator" sau „cutremurator" este mult prea putin. Nascuti la comanda.
Decreteii este, in primul rind, un film care militeaza impotriva uitarii si pentru nerepetarea greselilor trecutului (moto-ul sau: „In momentul in care vom sti de unde venim, ... cu foarte mare precizie, vom sti si incotro ne indreptam" – un citat desprins din documentarul interzis Va veni o zi, semnat de unul dintre profesorii lui Florin Iepan, Copel Moscu).
Filmul ar trebui vazut de toti cei care sint/ar fi putut fi decretei sau parinti/copii de decretei. Pe scurt, de noi toti.
Mihai FULGER
