Esenta mult-asteptatului discurs de ieri al lui Ion Iliescu a fost supararea. S-a suparat pe Geoana ca a avut tupeul sa candideze la ultimul congres al PSD, pe Nastase ca e Hopa-Mitica si cade mereu in picioare, pe "grupurile de interese" ca au tras sforile si i-au rapit functia de stapin al partidului, pe grupul ostil de la Cluj ca e mai tare decit grupul fidel de la Oltenita.
Cind te-ai fi asteptat sa dea cu basca de pamint, la cita suparare-suparare curgea de la tribuna, Ion Iliescu s-a inmuiat pe partea stinga: "Voi sprijini consolidarea unei veritabile miscari social-democrate".
Inteleaga cine ce-o putea! I-am recunoscut doar stilul, celebrul stinga unu-dreapta doi, dupa care, satul de scandal, a pus batista pe tambal: adio, dar ramin cu voi! Adica, sint eu suparat, dar nici nu plec din partid, nici nu ramin. Iar cindva, cind activul de partid, masele largi PSD, se vor fi saturat de filfizoni cu aer prooccidental, o sa vina iarasi vremea mea.
Ieri insa, Ion Iliescu s-a suparat ca vacarul pe sat. Vacarul e el, satul e sistemul pe care el insusi l-a creat. Daca ar fi cistigat sefia PSD s-ar mai fi ratoit Iliescu la grupurile de interese care au votat cu Geoana la Congres? Ar fi convietuit in pace, pina la adinci batrinete. Asa cum a facut-o timp de 15 ani alaturi de imbogatitii pe care azi ii arata cu degetul.
Alaturi de baronii mai mici sau mai mari care au impinzit Romania sub obladuirea sa. De aceea, Ion Iliescu n-a fost fair-play pina la capat. Nu iei la palme copilul pe care l-ai iubit atitia ani cind el incepe sa nu te mai asculte.
