Petre Roman, calau, dar si victima (de Sorin Rosca Stanescu)

de Sorin Rosca Stanescu     Ziua
Sâmbătă, 14 mai 2005, 0:00


Cand afirma ca Ion Iliescu trebuie sa raspunda politic pentru mineriada din 1990, Petre Roman are, cu certitudine, dreptate. Pentru ca este in afara oricarui dubiu ca atunci a avut loc un eveniment provocat. O manipulare a unei mase de oameni impotriva altei mase de oameni.

O actiune in forta, dupa tipicul celor initiate, de-a lungul deceniilor de comunism, atat in Uniunea Sovietica, cat si in celelalte state ale lagarului, inclusiv Romania. De cate ori a existat o manifestatie a celor nemultumiti de sistem, dictatura a pus la cale o contra-manifestatie. Urmata sau precedata de o reprimare.

Atunci cand contra-manifestatia in sine nu s-a transformat, ea insasi, in act de reprimare. Dar, dincolo de acest model de actiune si reactiune, creat de politia politica, in cazul mineriadei din 1990 exista nenumarate probe. Ca minerii au fost nu numai ademeniti sa vina la Bucuresti, ci chiar chemati si sprijiniti in aceasta deplasare.

Ca miscarile lor in Capitala au fost coordonate de cei mai apropiati colaboratori ai lui Iliescu, cel mai ostentativ dintre acestia, care a si participat la luptele de strada, fiind Gelu Voican Voiculescu.

Ca au existat si lucratori ai Securitatii nou create de catre Virgil Magureanu, intr-un birou din Ministerul Turismului, pe care scria ca ar fi "Comisia ecologica" si care, in scurt timp, avea sa se numeasca SRI. Ca minerii au primit nu numai hrana si apa de la autoritatile de atunci, ci si uniforme si cazare. Ca Iliescu chiar le-a multumit.

Ca s-a intentionat chiar promovarea unora dintre ei in randurile noii militii. Ca hoardele dezlantuite au fost dirijate la adrese precise, pentru a-si exercita violentele. Ca lideri ai societatii civile au fost dati in consemn la frontiera, pentru a fi arestati.

M-am aflat si eu in aceasta situatie, desi nu facusem altceva decat sa relatez ce se intampla in Piata Universitatii, in paginile ziarului Romania Libera. Toate acestea sunt adevarate si mai devreme sau mai tarziu vor fi probate si de o Justitie, speram, libera. Fiindca vinovatii trebuie sa raspunda nu numai politic, ci si in fata legii.

Numai ca Petre Roman, fara sa minta, refuza sa spuna si celalalt adevar.

Daca Ion Iliescu trebuie sa-si asume raspunderea politica si sa plateasca pentru actiunea nenorocita a minerilor din 1990, care a inhibat, pentru mult timp, o societate civila care abia se afirma in Romania si a lovit, in forta, partidele democratice si redactiile publicatiilor care luptau pentru eliberarea Romaniei de criptocomunism, atunci acelasi lucru trebuie sa-l faca si Petre Roman.

Pentru ca era prim-ministru. A doua persoana, ca forta si autoritate, in stat. Asezat, practic, la pupitrul de comanda al institutiilor care aveau obligatia sa asigure ordinea publica.

Nu avea cum sa nu cunoasca, sa nu fie complice sau chiar initiator al nenumaratelor diversiuni puse la cale, la comanda politica, de catre aceste institutii si indreptate impotriva demonstrantilor din Piata Universitatii. Daca Ion Iliescu este primul vinovat, Petre Roman este, in orice caz, al doilea.

Iar daca imi va telefona pentru a-mi spune ca nu este asa, atunci il voi intreba cum de nu si-a dat imediat demisia in semn de protest, denuntand faptele lui Iliescu? De ce a ramas in continuare in functia de prim-ministru, cand a vazut si care au fost consecintele dezastruoase pe plan international? Cand a devenit clar pentru toata lumea ca Romania a fost impinsa deliberat, inapoi cu cel putin

zece ani? Ceilalti zece fiind datorati urmatoarei mineriade din '91. Pe care ii platim si acum cu varf si indesat.

Sunt dispus sa gasesc o explicatie - dar nu si o justificare - pentru faptul ca Petre Roman a avut tupeul sa-l acuze pe Iliescu fara sa se acuze si pe sine.

El a aratat cu degetul spre fostul sau mentor, intrucat acesta a recidivat un an mai tarziu cand, in septembrie 1991, i-a adus din nou pe mineri pentru a decapita guvernul pe care Roman l-a condus si care devenise, pentru rinocerii comunisti, periculos de reformist. Si simte nevoia sa i-o plateasca lui Iliescu acum, cand steaua acestuia a palit.

Cand nu mai este suficient de puternic pentru a-l zdrobi. Roman s-a bagat in ciorba pentru a-si lua astfel, dupa 15 ani, revansa.

Acest politician care, fiind inca tanar in aceasta meserie, s-a consumat atat de mult, incat se poate spune ca este chiar mai expirat decat Iliescu se afla, de fapt, intr-o dubla ipostaza. De calau si victima. Pentru ca a stat de partea calailor si chiar a facut parte dintre ei, la mineriada din 1990, si a fost principala victima la cea din 1991.

Este dramatic ca exact acelasi pumnal sa stea si in mana si infipt in trupul unei singure persoane, care e calau, dar si victima.















50 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi